Prin Etiopia…
Cele două constante din Addis
sunt cladirile neterminate (photo 1) și cerșetorii. Blocurile înconjurate de schele sunt
omniprezente …si asta este impresia –nu sunt ca un șantier în construcție, cu
dinamica specifica – muncitori, macarale neobosite, zgomote, noroi…ci pur și
simplu inceputuri de cladiri, schele de lemn, cu câte un muncitor, doi
plimbindu-se printre betoanele parca deja imbatrinite …Neterminarile astea de
cladiri sunt un fel de plombe care cresc din diferite medii…de cele mai multe
ori, din bidonvillurile sarace, slum-ul african, din table desperechiate,
nailoane din ambalaje, poteci întortocheate, un adevarat cosmar al oricărui urbainst. Această neterminare se observă și
la clădirile „terminate” care ori și-au uitat schelele pe ele , ori au rămas
fără bani înainte sa-și care molozul din jurul construcției... Senzația este
stranie...arată a dezvoltare economică, statistica o confirmă (Etiopia are o
rată a creșterii economice constantă de 7 – 8%)
dar parcă totul este ca într-un joc de copii, castele de nisip lăsate în
părasire de copii plictisiți…
Printre neterminări stau cerșetori.
Ei îmbracă diferite forme dar sunt omniprezenți. Unii sunt profesioniști, cam
ca la noi, au colțuri de strazi, ziduri de biserici și alte puncte strategice alocate
conform unui plan cu variabile necunoscute nouă profanilor. Alții sunt cerșetori
de oportunitate, întind mâna și o balansează în sus și-n jos când văd o potențială
sursă…iar eu probabil că-i inspir. Astea
sunt reflexe deja…Ma gindesc la vremurile prin care au trecut aceesti oameni,
cu perioade îndelungate de înfometare în anii 70 și 90 când a cerșii era singura activitate…economică.
Acest gest, umilitor în paradigma noastră, supraviețuire în a lor, pare însă de la un moment dat o simpla
salutare și așa îmi pare când trec prin sate - o fluturare a mainii la trecerea masinii, un
fel de “bine ai venit, mie ce-mi dai?”. Imi aduc aminte de copii din Uganda
care alergau dupa noi strigand plini de bucurie “Mzungu, gimme mah money” deși nu se așteaptă sa primească ceva
neapărat…dar așa e moda când vezi albi pufoși și transpirați cu palariuțe și
ochelari de soare.
Nu aș vrea să vă faceți o
impresie greșită…Țara e săracă dar nu este un caz grav de sărăcie. Natura i-a binecuvântat cu un climat superb, oamenii sunt
foarte muncitori…m-a impresionat să văd agricultori care decât să stea să se
uite cum le cresc cartofii -) muncesc în perioadele “libere” ca mineri artizani.
Un palet de piatră de construcție fasonată se vinde cu aproximativ 5 dolari și
este munca a doi oameni într-o zi …
Etiopienii sunt creștini
ortodoxi, biserica copta este una din cele mai vechi ( dupa cea armeana, cred)
dar în acest peisaj ortodox apare și un cult mai pitoreasc. Niște rastafarieni.
Sunt jamaicani, stabiliți într-o colonie cam
la 250 km de Addis, trag
marijuana tare la slujbe ceea ce îi ajută să aibă experiențe spirituale, și trăiesc
din artizanat, picteaza, etc. Iar Bob
Marley, care a fost unul din cei mai cunoscuți rastafarieni are chiar un
monument întrt-o piață numită dupa el! Pentru cine nu stie, rastafarienii sunt
un cult care crede ca fostul împarat al Etiopiei, Haile Selassie ( al carui
nume de print era Ras Tafar) este Mesia, Isus reîntors printre oameni să ne
izbăvească…Cultul este încă foarte
puternic în Jamaica și s-a răspândit și în Africa și în SUA.
Etiopia adevărată se arată numai după ce ieși dintre neterminături și cerșetori. Regiunea Oromia prin care am călătorit este un platou montan cu altitudini de peste 1000 mettrii , cu văi adânci, și străbatută de marele rift african care dă nastere unor lacuri întinse…Platoul este stropit cu corpuri de pădure, cu pășuni întinse, uneori pământul a fost suficient de generos ca să permită agricultură. Pe marginea drumului oamenii merg călare sau mânînd măgăruși încărcați cu marfuri…Dintr-un motiv care nu-l înțeleg nu vad măgari încărcați cu vreascuri, ci numai femei bătrîne…Mă doare un pic…Vorbesc cu oameni prin sate ,văd transformări puternice…dar sunt bucuros să văd coexistența unui combinat de ciment lângă o cafenea tradițională din câteva scînduri și placaje dar înăuntru o atmosferă caldă, cafeaua tradițională este o infuzie într-un vas de lut cu gât lung, făcută pe cărbuni, într-o ceașcă mică, care se umple repetat. Si să nu uităm că aici în Etiopia s-a “inventat” cafeaua… Pentru cine e obosit, un pat într-un colț unde poti sa te odihnesti câteva ore…
Etiopia adevărată se arată
numai după ce ieși dintre neterminături și cerșetori. Regiunea Oromia prin care am călătorit este
un platou montan cu altitudini de peste 1000 mettrii , cu văi adânci, și
străbatută de marele rift african care dă nastere unor lacuri întinse…Platoul
este stropit cu corpuri de pădure, cu pășuni întinse, uneori pământul a fost
suficient de generos ca să permită agricultură. Pe marginea drumului oamenii
merg călare sau mânînd măgăruși încărcați cu marfuri…Dintr-un motiv care nu-l
înțeleg nu vad măgari încărcați cu
vreascuri, ci numai femei bătrîne…Mă doare un pic…Vorbesc cu oameni prin sate
,văd transformări puternice…dar sunt bucuros să văd coexistența unui combinat
de ciment lângă o cafenea tradițională din câteva scînduri și placaje dar
înăuntru o atmosferă caldă, cafeaua tradițională este o infuzie într-un vas de
lut cu gât lung, făcută pe cărbuni, într-o ceașcă mică, care se umple repetat.
Si să nu uităm că aici în Etiopia s-a “inventat” cafeaua… Pentru cine e obosit,
un pat într-un colț unde poti sa te odihnesti câteva ore…
No comments:
Post a Comment