Saturday 31 December 2011




Impresii dintr-un loc ce nu va mai fi

Niger: Kandadji, Tilaberi


Dan N Petrescu

Pina si oamenii in general informati si binevoitori cind sunt intrebati ce stiu de Niger sunt pusi in dificultate sa gaseasca ceva pozitiv, dincolo de peisajul spectaculos al muntior din desertului Air. In rest, mai mult desert decit brusa, cam pe ultimul loc ca cea mai saraca tara, ultima revolta armata a tuaregilor incheiata acum doi ani, lovitura de stat mai de curind, Al Queda care rapeste straini, mai recent seful securitatii lui Gadafi …Nu stiam mult mai mult nici eu cind am ajuns acolo. Iar de vazut: o furtuna de praf limita vizibilitatea la citiva zeci de metrii…La hotel, penele de curent limitau universul vizibil la si mai putin…

Dar am vazut o parte nevazuta si care nu se va mai vedea…problemele si aspiratiile unor populatii inca traditionale si care-si vor parasii satele si cimpurile si obiceiurile si modul de viata ancestral pentru a face loc barajului de acumulare de la Kandadji, pe fluviul Niger.

Pentru un ochi obisnuit mai curind cu vegetatia luxurianta a tropicelor , locurile strabatute sunt de o ariditate extrema, pina aflu ca de fapt suntem in grinarul tarii, in Lunca Nigerului, care suporta si numeroase turme de vite, etc…Unde ? Pentru numele lui Dumnezeu! Si incep sa disting din loc in loc urmele unor culturi uscate de millet, sa vad turmele de vite si de camile care se hranesc cu rarele fire de iarba galbejita…Adevarat insa ca Sahelul se pregateste de foamete, ploile au fost slabe anul asta si mincarea mai ajunge pentru inca doua – trei luni. Apoi : foamete, migratie, moarte. The usual story.

Poza 1 brusa



Am participat la o serie de intilniri in mai multe sate, cu locuitori de etnie sonrae si touareg dar si altele. Seful satului are o autoritate care dincolo de ereditate se sprijina pe un model traditional de consultare si luare a decizilor, impreuna cu sfatuitorii sai. Deciziile sau anunturile sunt difuzate de “cintatorii si povestitorii” satelor, care detin si istoria orala a satului, care poate sa mearga sute de ani in urma… Imbucurator intr-o societate islamica, femeile sunt nu numai prezente in numar mare dar si active si vocale…Ajutat de colegi, disting in functie de locul unde se aseaza , nobilitatile si restul structurii sociale a satului. In special la tuaregi, aceasta structura este inca rigida: sefii ereditari, apoi razboinicii, artizanii, crescatorii de vite, sclavii…( desi sclavia a fost abolita prin anii 70, fenomenul continua, multi oameni ramin inca atasati familiilor unde au fost inainte sclavi oficiali).

Ma astept la comentarii critice, la condamnarea macar partiala a barajului. Nimic. Decizia s-a luat mai de mult la nivelul conducerii satului. Despagubirile sunt considerate rezonabile, satul se muta. Punct. Individul, familia, se supune decizii comunitatii. Marele avantaj al relocarii: satele vor beneficia de apa curenta si terenuri irigate. Si incep sa inteleg, incet, incet, ce inseamna APA. APA insemna stabilitate, deci si scoala pentru copii si o viata mai buna pentru generatia viitoare. Sa ai APA mai insemna si ca pot sa investesc in pamint, in echipamente, in productivitate…APA inseamna si sanatate, insemna sa nu-ti moara copii… Insemna ca fetele se pot duce la scoala in loc sa faca zeci de km pe zi cu magarii sau camilele sa aduca apa…Incep sa inteleg mai bine Dune .

Poza3: Adunare tuaregi Alasane


Intr-un sat de tuaregi, evident, tot fara apa, oamenii nu se pling, nu cer nimic. Nu zimbesc, nu sunt suparati, ceea ce e bine pentru ca jumatate din ei poarta sabii. Fac propuneri pertinente cind li se solicita. Doar la plecare aflam aproape din intimplare ca situatia satului este disperata: o molima a facut sa le moara majoritatea magarilor, in sat sunt mai multe cazuri de holera. The usual story…de ce sa ceara asistenta statului? Ma intreb daca nu e posibil sa fie inca resentimente ale rebeliunii…

Intr-o antiteza totala, cea mai crunta schimbare este cea a culturiilor insulare…Pe multe din insulele Nigerului s-a dezvoltat o cultura specifica…Apa este la iesirea din casa…stabilitate deci…locuintele sunt mai sofisticate, pasaje si bolte, cu alei inguste ce amintesc de aceiasi economie de spatiu a cetatilor, cu finisari si decoratii aproape spectaculoase intr-un univers arhitectural al lutului brut.

Poza4: Gongucare


Desi insulari nu sunt foarte pescari…nu au tehnologii nici macar primitive de pescuit. Cultiva orez insa, spre bucuria hipopotamilor, care nu sunt nici pe departe animalusele rotunjoare si dragalase care danseaza in fustite scurte pe ecran…Sunt animale periculoase, care ataca infiorator daca te nimeresti in calea lor, care distrug culturile oamenilor. Vad doi, din care unul termina o cultura chiar linga sat, in mijlocul zilei. Statutul de protectie ii face invulnerabili.

Poza hipopotam



Acesti oameni sunt intr-adevar ingrijorati: Nu-si imagineaza o viata departe de malul apei…Nu-si imagineza sa fie vecini cu tuaregi razboinici… dar nu-si imagineaza nici sa faca un “camp” pentru turisti sau pentru pescari sportivi …Si ei vor trebui ajutati : sa-i invatam sa pescuiasca…

Plec din Niger mai linistit. Este remarcabil spiritul civic al acestor oameni. Au inteles ca barajul este o necesitate imperioasa pentru stat, ca este singura solutie ca tara sa fie independenta si sa le asigure…APA. Pentru multi, pentru foarte multi…

Ca si in alte locuri, situatia sigurantei este putin exagerata de un UN care si aici face eforturi sa-si justifice primele de risc. Zonele controlate de banditi sint mai la nord , spre Agadez ….M-am descurcat sa nu am escorta militara in Tilaberi si Ayuru, m-am plimbat pe jos prin Niamey, si nu m-am simtit in pericol nici un moment. Aici, singura “amenintare” a fost o fermecatoare fetita peul… obligata sa cereseasca de foametea care la ei a ajuns deja …

Poza fata peul


Friday 2 December 2011

Scrisoarea a II-a : Sri Lanka


30 noiembrie 2011

295/6 Wijemanne Gardens,

Pipeline road

Koswatta, Battaramulla

Sri Lanka



Dragi prieteni

Iata prima scrisoare din Sri Lanka unde ne-am mutat pentru urmatorii trei, poate patru ani. Am ajuns aici acum zece zile si scriu dupa ce am avut un pic de timp sa ma dezmeticesc si sa vad “in ce ne-am bagat”. Sunt si bune si rele. Am sa incerc sa-ti descriu un pic situatia.

Unde Locuim?

Stam intr-o suburbie a capitalei, care se numeste Battaramulla. Aici stau majoritatea expatriatilor dar si localnici, de la saracuti la mai bogati. Battaramulla are citeva strazi principale care sunt o insiruire de magazine mai nenorocite sau mai bune, si cu un trafic nebun, tot timpul. A traversa o strada din asta pare o aventura pina te aventurezi. Atunci observi ca intr-un mod aproape miraculos, motoretele , masinile si mototricicletele (sau Tuck-tuck cum li se mai spune) te ocolesc sau se opresc sa te lase sa treci, etc. Odata o sa scriu si despre traficul din Sri Lanka. Deocamdata insa nu fac decit observatia ca aici oamenii sunt budisti, si dupa cum am aflat din “The Idiot’s Book on Budhism” editia 2010, ei considera viata sacra. Insa sunt si musulmani pe aici, totul e sa nu te nimereasca unul din astia…


Din strazile astea principale se deschid strazi mai linistite, cum e strada noastra, Pipeline Road si din ele se deschid drumeaguri si mai linistite, cu multe spatii verzi neocupate, cu gradini mari, etc. Asa este si Wijemanne Gardens unde stam noi. Desi suntem aproape de strada principala, nu se simte pentru ca suntem inconjurati de gradini si spatii verzi…

Casa in sine este destul de mare dupa standardele din Romania si cam mijlocie dupa standardele de aici. Avem patru dormitoare sus si doua camere si un spatiu mare, deschis, de living/dining si bucataria. Tot etajul este inconjurat de terase si balcoane. O curte mica in fata, cit sa ne tinem masina si niste flori, dar o curte mai mare si o piscina de vreo 12x8 metrii in spate. Piscina este marea bucurie a Anei ( si a mea, trebuie sa recunosc). In fiecare zi aproape inot cam 30 de minute, si cind ni se face cald mai plonjam un pic! Majoritatea zilelor sunt foarte calduroase ( si inca nu suntem in sezonul calduros) si atunci devine destul de neplacut. Aer conditionat este doar in dormitoare, si refuz sa ma condamn a sta doar in dormitor, asa ca alterantiva deocamdata este sa transpir de cum ies de sub ventilator.


Va trebui sa punem aer conditionat si jos dar putin mai incolo. Deocamdata stam cu toate usile spre gradina deschise (cu plasa anti tintari) si cu ventilatoare. Asa rezistam. Nu este exact foarte cald cit este foarte umed….


Cum e cu menajul?

Aici, unde salariile sunt foarte mici, asta nu este o problema: avem o menajera/nanny pe care o cheama Chitra, un sofer – Rasleen, un baiat foarte bun, iar casa a venit cu un gradinar ( nu stie decit sinhaleza asa ca dialogul este non-verbal) si un baiat care se ocupa de piscina, cam la doua zile fiecare…asa ca nu am prea multe de facut in afara de a da indicatii pretioase….

Cum e cu vecinii?

Suntem inconjurati de terenuri neconstruite, asa ca “my next door neighbor” este un monitor. Adica un varan de 1,5 – 1,7 metrii, Varanus salvator salvator - The Water Monitor. Ma gindesc sa-i zic Gica. El este folositor ca maninca serpi, sobolani si alte lighioane si toate gunoaiele care altfel ar pute…Nu este indicat sa-l hartuiesti ca loveste cu coada si poate sa taie grozav. Cainii care-I latra pot fi raniti rau de tot dar Clara, bracul meu, pare sa-l trateze cu respect. Am si un alt vecin, mai amabil dar mai putin folositor, avind in vedere ca nu-si asaneza gradina care este plina de baltoace si deci focar de tintari – si ceea ce este interzis prin lege de altfel aici.




Unde lucram?

Cel mai important este ca Doina pare fericita in noul loc de munca. Intelege perfect ce trebuie sa faca, ritmul de lucru nu este frenetic, are sprijin in birou, etc. Este mult de lucru dar nu intr-un ritm bolnav si cu responsabilitatea dificila, neacoperita de autoritate, care o avea inainte. Vine senina si zimbitoare de la lucru, nu trasa la fata, obosita si enervata. Si numai pentru asta si ma bucur ca am venit aici. Biroul este departe, in centrul Colombo si pe traficul de aici este cam o ora de mers. Dar oricum, avem sofer, pe Rasleen, si Doina isi ia iPad-ul in masina si citeste sau isi face corespondenta pe drum.

Ana merge la o scoala de tip International school, numai ca acesteia ii spune Overseas School of Colombo. Este ingrozitor de scumpa, noroc ca plateste Banca. Dar este dotata cu toate cele de la bazin olimpic la sala de sport imensa, biblioteca, laboratoare, calculatoare, etc, etc. Sunt cite 12 copii in clasa si au cite un profesor si “assitant teacher” in fiecare clasa…Scoala nu este departe de noi, cinci minute de condus si de afara nu arata cine stie ce dar odata inauntru e foarte bine…Anei i-a placut de la bun inceput si este foarte fericita…

Eu imi continui treaba cu contractele mele pe Niger si pe Moldova. In citeva zile plec in Niger unde trebuie sa-I conving pe localnici ca e bine sa fie relocati in alta parte, sa-si mute catrafusele, vitele si viata fara sa se opuna, etc. Misiunea mea este facilitata de faptul ca daca nu se muta vine lacul de la baraj pe ei. Dar asta va fii alta poveste… Aici in Sri Lanka ma pregatesc in continuare citind diverse. Insa recunosc ca inca nu m-am adaptat suficient sa pot sa lucrez pe caldura asta…

Cum e aici?

O sa mai pun poze pe blog si pe Facebook. Colombo, in centru, este un oras frumos, cu strazi largi cu copaci mari umbrosi cu magazine destul de sofisticate, cu citeva hoteluri absolut luxoase, etc. Se vede ca sistematizarea a fost facuta de englezi destepti…cred.

Week-end-ul trecut am fost la o plaja: Am condus cam trei ore pe 60 de km (traficul este ingrozitor si am mers pina cind Doian era sa faca un nervous break-down) pe drumuri secundare pina am ajuns intr-un loc mishto, cu plaja cu hoteluri si cu restaurante…altfel, plaja sigur ca este mai peste tot dar nu se recomanda ….In locul ala unde am fost sunt doua lumi. Lumea unu este cea a hotelurilor luxoase, cu piscina, gazon, restaurante cu aer conditionat, si cu animatori musculosi care fac aerobic in piscina inconjurati de obeze pufoase rusoaice, nemtoaice, etc venite pe programe all inclusive (nu cred ca animatorul este inclus). Lumea a doua este restul lumii: Aceste enclave sunt inconjurate de o matrice de vilute si casute ale locanicilor care toate ofera acelasi meniu: cazare, masaj aurivedic si seafood… E un fel de 2 Mai, varianta asiatica.

La intoarcere am venit mai bine, pe un drum principal si am facut un timp mai bun. De ieri ma bucur sa-ti spun ca s-a deschis prima autostrada din Sri Lanka asa ca o sa putem ajunge la plaja intr-o statiune mult mai rapid.

Oamenii sunt foarte amabili, asta este un lucru care te frapeaza aici. Pe strada oamenii imi zimbesc si sunt chiar cu gura pina la urechi cind plimb cainii. In general, oamenii vor sa rezolve lucrurile, nu sa puna piedici asa ca, chiar in cazul unei birocratii aproape sufocante, lucrurile se rezolva pina la urma.

Doina considera ca multe locuri de pe aici sunt ceea ce se numeste “slum” sau bidonville, oricum o mahala aglomerata si foarte saraca. Eu nu cred, am vazut foarte putine evidenta de asa ceva, comparat cu Africa unde asta este norma…sigur ca mai sunt casute mici si si uneori este aglomeratie in zonele comerciale sarace dar numai rau decit in unele parti din tirgurile de la noi …

O surpriza placuta: In Bethesda, Maryland, daca aveai ghinionul sa-ti cada curentul ca se rupeau fire, era belea. Acum doi ani am stat patru zile fara curent iarna. Aici a fost furtuna, mi-au cazut firele a venit echipa in 40 de minute si s-au scuzat de intirziere dar mai avusesera citeva interventii. Sigur, nu aveau camion cu brat hidraulic si casti si echipamente futuristice, ca PEPCO ci aveau o scara de aluminiu si o macheta sa taie crengile…

Oricum, ne e bine deocamdata, si suntem intr-o permanenta descoperire. Urmatoarea descoperire este maine, de 1 Decembrie, unde vom descoperii comunitatea romana din Sri Lanka. Alta poveste…

Dan


[1] Dupa cum spune vorba bancului: “taticu’ a fost urs polar…” nu sarpe…