Misiune în
Lahore, Pakistan. La plecare, Doina îmi dă sarcini. Trebuie sa iau un covor
pentru fiica mea, unul pentru băiatul ei, cadouri de casa nouă si doua trei
pentru noi, ca avem numai unul, pe care l-am adus din Afghanistan, mai de mult.
Pentru cine nu este inițiat, în această parte de lume se fac
covoare manuale care sunt faimoase prin colorit, frumusețe și reputație – meritată sau nu. In
primul week end ii cer soferului să mă duca la un magazine de covoare, în orașul vechi unde vazusem
un semn pe un zid vis a vis de cladirea departamentului
unde veneam aproape în fiecare zi.
Intrăm pe gang-ul îngust și cam sinistru unde este inscripția
de mână, cu vopsea roșie. Un localnic ne arată o poartă mare de tablă care se
deschide cînd batem și parcăm înăuntru. Poarta se închide în urma mea și mă
gândesc că “security advisor-ul” care m-a instruit la venirea în Pakistan ar spumega în acest
moment. In curte, nici un magazin propriu-zis, doar
niste trepte care coboră într-o pivniță întunecată și mai multi tipi, în salwar khameez care se uita la mine fară
nici o expresie.
“Carpets, please?”
și asa cum mă temeam mi se arată pivinița…In pivniță însă cel puțin este
răcoare și se aprind și becuri și un tip uscățiv mă întreabă ce m-ar interesa.
M-ar interesa să aflu despre covoare și să vad ce are. Și tipul uscățiv începe să-mi arate covoare și să-mi explice și ce văd… și aflu că sunt și stiluri diferite în funcție de
trib-uri, regiuni dar în special în funcție de calitatea țesăturii, exprimată
în noduri pe inchi. Cu cît sunt mai multe noduri, modelul poate fi mai detaliat
și mai precis dar timpul de fabricatie și munca, ca și prețul crește
proporțional pînă la sume considerabile.
 |
| Trei calitati de covoare. |
Pivința se dovedește o adevărată pesteră a lui Aladin.
Covoare de toate dimensiunile, de tote stilurile posibile (sunt peste 50 de stiluri) , în
funcție de regiune, de metodă, de simbolistică. Fac poze, din nefericire nu
foarte bune, cu telefonul. Punem câteva covoare unul lingă altul și vad clar ce
înseamnă diferența de calitate… Prețurile nu sunt mici de loc. Sigur, cele de calitate
mai slaba , cu 50 – 60 noduri pe inch
(afghane) sunt o suta sau doua de dolari
dar cele de Tabriz și de Lahore care ajung la 450 – 500 de noduri ajung la preturi mari: 11
Il intreb unde sunt fabricate și spre surpriza mea aflu ca majoritatea sunt facute chiar acolo și merg să vizitez “fabrica”. Pe acoperișul casei, plat, ca în toată Asia, în niște șoproane deschise oamenii lucreaza la războaie manuale. Procesul este fascinant. Tesătorii sunt îmbracați doar în șalvari și stau turceste pe o platformă în fața unui război primitiv, făcut din lemn. Pentru fiecare nod, țesătorul ia o bucățică de fir de lînă colorată și o petrece pe după firele din război. Nodurile sunt bătute și apoi nivelate numai cu unelte de mînă, pipteni si foarfeci rudimentare.
Modelul, și deci culoarea fiecarui fir și nod, este descris pe file de hirtie cu semne arabe/urdu. Munca trebuie sa fie tare grea. Oamenii stau în fața războiului, concentrați, nod, după nod, 450 de noduri pe fiecare inchi patrat ( cam 5 cm2). Rămăn stupefiat de gradul de detaliu și efort. Fiecare covoraș mic de sa zicem, 1,5 / 2 m se face cam în câteva luni, iar cele mari, fine pot dura mai bine de un an.
Ghidul meu îmi spune ca evident se pot cumpăra și covoare facute la mașină, în China, care sunt gata in 20 de minute si costa doar o fracțiune din ce fac ei.
Nu mai sunt multi care fac covoare manuale. Concurența mașinilor este necruțătoare. Ințeleg atunci că nu cumpăr doar covoare. A cumpăra un covor manual este o declarație - este un gest cultural. Un covor persan nu este doar utilitar este un obiect de artă. Cumpăr un stil de viață, sute - mii de ani de tradiție, o cultură. Un covor persan, țesut de mână este un manifest pentru păstrarea vechiilor meserii, a tainelor țesătorilor, a unui spirit oriental, feudal…
 |
| Coovor "Hunting" |
 |
| Covor de mare calitate cu aprox 500 noduri... |
