Ucraina
Acum o lună la un dineu stăteam de vorbă cu un grup de
oameni bine informați, printre care chiar și un fost director al Băncii
Mondiale în Ucraina. Se discuta evoluția și viitorul probabil al Euromaidanului.
Majoritatea previziunilor erau sumbre: o intervenție a forțelor de poliție sau ale armatei ucrainiene care va înăbușii
în sânge mișcarea pro-UE.
Am spus atunci, reflectând și la experiența din România, mai
recent din Cairo, că armata nu va ucide
concetățenii săi și se va retrage. Ianukovici va fi obligat să se încovoaie în
fața presiunii populare. Însă tot atunci am spus ca Rusia nu își poate permite
să lase singura bază navala prin care își poate proiecta puterea internațională
la cheremul unor fani EU. Flota din nord poate fi blocata iarna de gheturi iar
cea baltica la Skageraak și Kategaat. Rusia va invada Ucraina cu trupe și va
acționa așa și pentru ca este încurajată de lipsa de reacție internațională la
invazia Georgiei, un presupus candidat NATO. Versiunea mea a fost respinsă ca
improbabilă. Imi pare rău că am avut dreptate și nu-mi place să fiu o Casandra…
Acum cred și sper că lucrurile se vor calma și dupa niște
proteste diplomatice si sancțiuni pe termen scurt “de ochii soacrei”
comunitatea internațională se va retrage. UE a spus de fapt ca nu va face
nimic. Așa-zisele “targeted sanctions” sunt un rahat. Nu o să-i dai viză lui
Putin?? Nici nu pot sa-și permită alte sancțiuni cînd au nevoie de
combustibilul rusesc pentru a sprijini șovăielnica redresare economică și să-și
încălzească sobele la iarnă. SUA, similar, va fii obligată să accepte situația
în pofida zgomotelor. Partenerii din NATO nu vor să lupte, și nici ei de
fapt…Putin însuși va sta calm atîta timp cât va avea controlul Crimeei pe care
o va anexa, indiferent ce a spus ieri. Il va “obliga parlamentul federației
ruse”…
Victima reală a acestor evenimente este noul guvern
ucrainean. Se află în fața unei
datorii scadente paralizante de 18 miliarde de dolari, în fruntea unei economii
nerestructurate, energofagă și dependentă de combustibil rusesc și și-a pierdut
singurul element de negociere cu rușii – Crimeea. Reacția armată este
improbabilă și sortită unui eșec lamentabil. Armata ucraineană este probabil
alcătuită și din fani UE dar și din rusofoni deci cu un moral și loialitate
dubioasă în cel mai bun caz. Ca să nu
mai menționăm aici echipamentul și pregătirea. Așa că „emanației” Euromaidanului
i se trage ( este f...ă) pe toate părțile și își va pierde credibilitatea în
fața propriilor constituenți. Un stat în incapacitate, economia prăbușită, o
parte critică a teritoriului pierdută...în
curând chiar fanii UE vor începe să se întrebe dacă costurile nu sunt prea
ridicate. Radicalii din piață vor începe să strige în curând „Tradare!”.
Chiar un sprijin substanțial din partea
Occidentului, nu va venii fără un pachet FMI care va include obligatoriu măsuri
de reformă structurale nepopulare pe termen scurt, după cum bine știm pe pielea
noastră.
Costurile unei
alternative la acest scenariu sunt prea oribilie pentru a fi contemplate când
cea mai apropiată bază NATO de teatrul de operațiuni este la 180 km de
București și de familia mea.
No comments:
Post a Comment