Am prins patru scânduri într-un
cadru. Am amestecat nisip cu putină apa și ciment. Am amestecat în el și
tristețe, și în special multe, multe amintiri.
Când am dormit afară în ploaie cu capul în blana ei caldă și primitoare.
Ana dormind între lăbuțele ei. La vânatoare când fugea cu aportul că nu înțelegea
de ce sa mi-l dea. Doar ea îl găsise, nu? Și în special privirea ei adincă,
caldă, prietenoasă, înțeleaptă. Le-am turnat pe toate în cimentul rece și asta l-a încălzit și l-a întărit în cadrul din
patru scânduri. Apoi am pus niște scoici ca să fie mai vesel, așa cum era și
ea. Si am scris în cimentul moale “EMA - prietena mea”. Ca să se știe. Ana a
scris așa. Atât. Ne-am semnat, fiecare cu degetul mare, iar Clara cu labuța dreaptă.
Acum o vedem pe Ema de fiecare dată când iesim în curte. I-am pus și o plantă.
No comments:
Post a Comment