O seara cu Stela

O seară cu Stela

Pentru exilații români din Sri Lanka orice vizită din țară este un eveniment. Așa ca turneul Operei Comice Pentru Copii care s-a nimerit să dea spectacol chiar de revelion a fost cu atât mai mult apreciat. Așa că, la invitația ambasadorului, am fost bucuroși să mergem și noi.

Surpriza cea mai placută a fost însă nu programul, agreabil de altfel, ci prezența a doua doamne care însoțesc turneul: Stela Popescu și Oana Georgescu, ziaristă și cu care împărtășesc experiențe similare, amândoi fiind participanți și suporteri activi ai raidurilor "Cu Papucii prin Deșert"[1]. A doua zi, au venit la noi la cină, unde mai liniștiți, am putut să apreciem caldura și vivacitatea acestei minunate doamne, Stela Popescu.

Se pot spune foarte multe lucruri despre Actrița Stela Popescu: prezența scenică puternică, expresivitatea fenomenală, spumozitatea (există cuvintul asta?). Dar las asta celor care se pricep la critică de teatru. Eu am fost vrajit de naturalețea, tinerețea și căldura ei. Chiar aici, la cele 31 de grade și umiditate 80% care te dărâmă fără aer condiționat, Stela iese în evidență.

Am cunoscut persoane care își cărau "personajul" în cârcă tot timpul, săracii. Unii gomoși, alții amuzanți forțat, unii cu zâmbete profesioniste care nu-i părasesc nici în familie. Mă și întrebam uneori, dar oare cînd e firesc omul ăsta? Pe WC-eu? Cum își duc în spate oamenii  celebritatea, cum unii reușesc să fie normali? Așa ca m-au impresionat mult vorbele Stelei, când discuta foarte serios cu fetița mea de șapte ani, care era "dată pe spate" ca avem pe cineva celebru la noi în casă!!

"Când noi, actorii ne dăm jos de pe scenă și venim lîngă ceilalți oameni, așa ca tine, noi ne dăm jos de pe noi mantia aia care este personajul pe care îl jucăm, dăm jos toată energia și ce-i în noi care ne face să fim altcineva pe scenă, și devenim noi înșine.   O dăm jos așa, ca un papuc! Și atunci suntem NOI. Care ne jucăm cu tine, mâncăm, ne place să râdem și să vorbim cu oamenii...Da! 

Și dacă mai este ceva remarcabil la Stela, este tinerețea ei. Care se exprimă printr-o energie și o poftă de cunoaștere debordantă. Venea din Canada, se ducea în India, cu o foame de senzații și informații de adevărat explorator. Marca unui adevărat intelectual, ea nu trece prin locurile astea superficial, vrea să vadă dincolo de palmieri, nisip și valurile oceanului...A vrut să înțeleagă: de ce oamenilor le este frică aici? De ce s-au ucis atât amar de vreme? Am discutat profund cum se ajunge la diferențele de percepție ale românilor de acasă , din diaspora...Si noaptea târziu, după o zi epuizantă pentru un tânăr normal, tânăra de șaptezeci și... de ani ne- a lăsat hohotind de râs, și...mult mai tineri! Pentru că Stela pare să fi decoperit taina "tinereții fără bătrânețe..."      

---

[1] Cine nu știe sa caute pe Google.