Sudanul, CNN-ul si Chinezii.

Dupa sase luni foarte “intense”, am plecat din Sudanul de Sud, din Juba, cu citeva zile inainte de istoricul referendum din 9 ianuarie 2011, care a oficializat o stare de fapt existenta din 2005: independenta Sudanului de Sud fata de Sudan-ul “initial” sau de Nord, cum vreti sa-i spuneti. Intors la Washington, seful de departament m-a intrebat atunci cum cred ca vor evolua lucrurile. Am fost categoric: “Daca nu se gaseste o solutie politica pentru alipirea regiunii Abiey la Sudanul de Sud, va fi razboi.” “ O da, desigur…petrolul!” “Nu” am rapuns ”Dinka au ajuns la capatul rabdarii!!”

Actul politic al referendumului consfintea o evidenta. Diferentele intre cele doua tari sunt atit de socante incit te intrebi cum a fost posibil sa fie vreo data impreuna: un Nord desertic, arab, islamic, sever si un Sud cu vegetatie pina la luxurianta, nilotic, crestin si animist, si daca nu vesel cel putin relaxat. Si o relatie intre cele doua regiuni constanta in decursul istoriei: Sudul a fost intotdeauna o baza de resurse de exploatat pe de’ a moaca de catre Nord. Ce aume? Simplu, aproape tot: sclavi, pina in 2005, fildes, carne de vinat, vite, cereale, fructe si legume, lemn inclusiv teak, etc, etc. Iar din anii 90’ petrol. Ce servicii sociale, beneficii economice, recunoastere politica etc, etc au primit cei din sud, in schimbul tuturor acestor resurse? Nimic…

Text box - Scurt istoric

Populatia din Sudanul de Sud s-a razvratit impotriva Nordului chiar dinainte de independenta, din 1955 cind federalizarea promisa nu s-a materializat. Razboiul a durat pina in 1977, cind au obtinut o oarecare autonomie. In 1983, Nordul se declara republica islamica si introduce Sharia. Sudul intra atunci in rebeliune si incepe cel mai lung razboi civil din istoria Africii, pina in 2005. Atunci, prin intermedierea SUA, Etiopia, Kenya si alte state, s-a incheiat un acord de pace dupa un razboi civil care dura de 22 de ani si care a facut milioane de victime. Sudanul de Sud devenea semi-autonom. In 25 ianuarie 2011, Sudanul de Sud a votat intr-un referendum daca doreste sa ramana intr-un stat unitar Sudanez sau sa se separe ca stat independent. Regiunea Abiey, care este una din zonele cele mai bogate in petrol, si care formal apartinea de Sudanul de Nord, trebuia sa voteze daca vrea sa se alipeasca de Nord sau de Sud. Acest scrutin nu s-a mai tinut deoarece nu a existat o intelegere asupra dreptului la vot. Populatia permanenta alcatuita din negrii nilotici din tribul Dinka voiau sa voteze numai ei. Arabii din tribul Misereya, care sunt nomazi si care vin doar in sezonul uscat cu vitele sa pasca in regiune sustineau ca si ei au drept de vot. In prezent luptele la frontiera dintre Nord si Sud au depasit in volum simplele hartuieli si tatonari si au intrat in zona de conflict militar deschis.

In tot Sudanul de Sud exista un singur spital in 2010, in fosta cazarma a regimentului King’s African Rifles. Desi toate cerealele se cultivau aici, nu exista nici o moara. Desi aici era tot lemnul, nu exista nici o fabrica de prelucrarea lemnului. Nimic. Scolile erau niste pietre sub un pom, sub care soldati din guerilla de eliberare care stiau sa scrie si sa citeasca, predau copiilor, scriind cu radacini de manioc fierte pe piei de vita neagra intinse pe un cadru … Faina era ceva ce venea din cer cu niste mari pasari albe pe care scria cu albastru UN. Citeva organizatii neguvernamentale cum ar fi Oxfam si altele au dus greul serviciilor medicale si sociale. In 2010 erau numai 8 (opt) moase certificate pentru toata tara…Cu ajutorul donatorilor se construisera aproape 200 de scoli…Cu drumurile era mai rau…

Si azi citesc pe CNN.com ca ar trebui ca chinezii, datorita intereselor lor in extractia de petrol, sa intervina si sa negocieze pacea intre Sudanul de Nord si de Sud. Si ii citeza pe niste baieti din think-tank-uri pe Securitate Globala, care trag linii pe harta si citeaza interese economice si nume de mari companii…Si am un sentiment de déjà vu, de domni cu mustata si purtind casti coloniale care indica cu pipa linii drepte pe aceleasi harti…Niste miopi!

Si gindul ma duce la o discutie de neuitat, care am avut-o intr-o camera modesta, in Juba, cu mai multi sefi traditionali Dinka din Abiey, inainte de referendum. Cu o hotarire linistita mi-au spus clar ca ei nu vor accepta niciodata sa mai supusi sub administratie araba, din Nord. S-au pacalit de doua ori deja si datoria lor fata de trib era clara. Erau pregatiti, sufleteste si material sa re-inceapa razboiul, o stare mai normala pentru ei decit pacea…Nu mai voiau sa aiba lupte tot timpul cu pastorii arabi misereya, sa li se rapeasca copii ca sclavi, sa se supuna Sharia… Erau in Juba ca sa aduca acest mesaj fratilor lor Dinka din conducerea Armatei si a Statului. Asa ca, sunt convins ca atita timp cit comunitatile nilotice nu vor fi sub conducerea politica a propriilor lor conationali, aici va fi izvor de conflict…o alta Gaza, un alt Kurdistan…

Pentru alte impresii din Sudanul de Sud, vezi intrarile din 2010 din www.danliveblog.blogspot.com