Saturday, 5 March 2016

Traditii, sefi, spirite si cultura - Africa adevarata









In  Yaounde nu sunt multe distracții. Mă rog, pentru oameni de vârsta și obârșia noastră…Așa că profităm când sunt scurte vacanțe și plecăm în excursii de tipul “să ne cunoștem țara”. Una din zonele de predilecție este în regiunea de vest. Odată pentru că este o regiune mai sigură, unde nu au ajuns raiduri Boko Haram,  dar și pentru că este locul unde este cel mai bine exprimată societatea tradițională africană. De altfel, zona este înscrisă în patrimoniul UNESCO sub numele “La route des chefferies”.  Să nu mai vorbim că este și o zonă cu un peisaj special, zona podișurilor înalte, învelite în pășuni nesfârșite. I se mai spune și zona “grassland” – ținutul ierburilor. Am vizitat câteva chefferies . Unele de mare anvergură, conduse de regi /sultani dar și unele de rang mai mic, la nivel de comitate, să zicem.  Și tot ce am văzut și am citit invită la reflexii…

Societatea cameruneză este condusă într-o măsură importantă de ierarhiile și instituțiile tradiționale.  Este o relație complicată în care șefii tradiționali (chefs de village sau fons sau lamido  sau rois) păstrează pe de o parte o autoritate morală, charismatică,  dar mai au ( în multe cazuri) încă drepturi și autoritate funciară și pot să dea în folosință terenuri, în numele comunității, de obicei chiar sunt proprietarii ancestrali ai pământurilor, “descălecatorii”, să zicem așa.   Poate cel mai bine este pusă în evidență acest aspect aici, în vestul tării, unde regatele Bamileke, Bafut sau Bamun  și regii lor sunt activi, unde rănile provocate de conflicte armate din perioada independenței și a unificării încă dor chiar dacă nu mai sângerează.

Dincolo de aspectele legate de autoritatea charismatică și funciară sunt datoriile și puterile administrative care le revin transmise de statul camerunez. Fondatorii statului independent Camerunez au realizat un echilibru între puterile statului și puterile șefilor tradiționali. Un echilibru care până acum s-a dovedit trainic.  Astfel, fonii au jurisdicție asupra delictelor și conflictelor domestice, asupra conflictelor legate de moșteniri și succesiuni, asupra delictelor și conflictelor legate de vrăjitorie și vindecătorii traditionali , vraci. Dincolo de aceste atribute, ei se implică  în unele aspecte legate de dezvoltarea socio-economică. Propunerile de sistematizare urbană, de autorizare de construcții importante, toate trec și prin filtrul acestora…

M-am interesat cum se susțin financiar acești lideri. Sigur, ei primesc stipendii din partea statului pentru funcțiile care le desfășoară, însă întreaga logistică a palatului, a “curții” a “societațiilor secrete” sunt sprijinite de contribuțiile voluntare ale “supușilor”.  Am asistat la festivalul anual într-un astfel de sat, unul modest de altfel, când se strâng și donațiile, și se desfașoară întreg arsenalul cultural și spiritual al comunității…Timp de câteva ore, în paralel cu dansuri, cu focuri de armă și sub privirile regelui și ale curții sale (neveste, prinți și prințese și sfătuitori, și oaspeți de vază – cum am fost noi) au venit supușii, unul câte unul să aducă contribuții sau ofrande sau dacă vreți, tributul…Aceste sărbători sunt toate în sezonul uscat, când s-a strâns și vândut recolta. Inițial, tributul era parte din recoltă, pe care o plăteai în schimbul folosinței terenului și pentru serviciile militare ale șefului. Cam ca în evul mediu european, nu?  Astăzi, sigur ca se oferă și ceva manioc sau porumb sau vânat, dar majoritatea aduceau bani, iar suma era trâmbițată tare de “crainicul curții” și notată de “chelar” și strânsă de “vistiernic”.

Ce este interesant este ca în anumite “regate” cum ar fi la Bamun, regele este și “judecat “ cu aceasta ocazie. Supușii nedreptățiți pot veni și spune în fața “societatii secrete” și a curții ce păsuri are.  Iar în teorie, dacă chiar nu și-a făcut treaba, “consiliul celor nouă” , pair-ii regatului cum era în Franta medievala,  îl poate “detrona” și înscăuna un alt membru al familiei regale.

Dar de unde vine puterea charismatică  a acestor șefi ? In cazul regilor noștrii creștini aceasta venea din “harul divin” transmis odată cu “ungerea “, cu “taina divină” a mir-ului pe frunte. In cazul șefilor africani procesul este mai elaborat și mai profund în același timp…Odată ales rege dintre posibilele odrasle regești – primogenitura nu este un criteriu foarte important-  acesta se retrage pentru o perioada – până la doua săptămâni - în “Casa spiritelor”. O construcție tradițională, foarte veche, unde sălășuiesc spiritele tuturor regilor morți. In regatul Bafut, această casă este una din cele mai vechi structuri din lemn din Africa, din secolul XIII. Acolo, singur, regele postește, meditează și se “impregnează” cu înțelepciunea și spiritualitatea bătrânilor dinaintea lui…Deci el devine nu numai purtătorul unui sânge nobil, ci și al puterilor spirituale ale înaintașilor lui și devine principalul comunicator cu lumea spiritelor…

“Societatea secreta” este și ea la rândul ei o instituție puternică, parte din sistemul de guvernare. În cea mai simpla forma ea reprezinta “consiliul local” al cărei membri sunt cunoscuți, ca și deciziile lor, secrete fiind numai deliberările. Insă în cazurile mai complexe, cum ar fi la curțile regale de rang superior, exista mai multe astfel de “societăți” unele cu caracter initiatic, secrete. Unele au rolul de judecatorii.  În regatul Bafut, reclamantul și pârâtul își expun pe rând cazul unui grup de judecatori ascunși după niște rogojini. Fiecare pledează o dată. Apoi, judecatorii deliberează  și dau verdicte la care nu se poate apela. Și până de curând, mai exista o societate secretă, a călăilor, a executorilor, care îndeplineau condamnările la moarte.

La curtea sultanului din Fumban
Să nu credeți ca acesti șefi, foni, sunt niște inculți  obscuri care țopăie în fuste de iarbă. Regele Bamun are studiile făcute la ENA în Franța, a fost functionar în ministerul de externe, apoi ambasador , parlamentar și apoi ministru timp de 20 de ani în diverse ministere iar la moartea tatalui lui a fost ales rege de consiliul celor nouă. A renunțat la toate mandatele ca să devină regele Bamun. L-am vazut în cadrul unei ceremonii, la palatul lui din Fumban. În costum traditional, înconjurat de femei și barbati înarmați cu lăncii sau cu simbolurile funcțiilor lor. Regele aducea un omagiu defunctului sef al breselei “forgeron-ilor” . Totul foarte decent, dupa un protocol antic dar încă viu. Sunt locuri unde poți călca și locuri unde nu, sunt gesturi care nu se pot face. De exemplu nu ai voie să-ți încrucișezi picioarele. Numai regele are acest privilegiu.
Cu Michael Fomkem, fon-ul Fumbot!

Un alt fon este seful Fontem-ului, un “domeniu”  din Camerunul anglofon, de vest. Il chema Fonkem, deși eu l-am cunoscut inițial ca Michael, un băiat jovial și cam superficial, colegul meu de bursa Hubert Humphrey în America acum 20 de ani. Acum, Fonkem este profesor la Universitatea din Wisconsin și vine în fiecare vacanță înapoi la Fontem, să-și împlineasca datoriile de  șef. Când vine, se scoate o tobă mare, traditională, care anunță în toată regiunea venirea lui sau începutul festivalului anual, sau adunarea șefilor de familii, etc. Deși telefonul mobil a pătruns și aici, toba ramâne mijlocul de comunicare traditional, cel mai eficient… A stat la mine câteva zile și am avut discuții fascinante. Veselul și superficialul Michael era acum un foarte serios sef Fonkem, cu un rol în probleme politice majore ale Camerunului, un rol relativ riscant pe care și-l asumă pentru ca este al lui, al șefului Fontem…

Dimensiunea culturala și spirituală este liantul care menține vie aceasta structură, această institutie puternica și vie, africană!  Cântece, măști, statui, costume…toate sunt catalizatori ai reacției dintre lumea spiritelor cu  tradițiile și cu indivizii. O reacție complexă, autentică. Eu am un oarecare dispreț pentru artifactele făcute pentru turistul alb și pufos. Insă am și un respect aproape reverențios când sunt pus în fața unui costum și a unei maști din spatele careia se pronunțau decizii de viața și de moarte sau de război și pace. Unele măști au seminificații faste, sunt simboluri ale recoltei bogate, ale dragostei și fertilității sau sunt simboluri ale funcțiilor administrative. Altele sunt reprezentări ale unor indivizi excepționali, statui, dacă vreți.  Dar altele sunt maști cu încărcătura negativă, vrajitorească. Ele parca emana ceva dracesc, necurat.  Fară să intru în esoterism, eu am avut  trei astfel de masti, Bambara, un trib din Mali. Autentice, foarte vechi, simbolizând diavoli…Coincidență sau nu, dupa ce le-am luat și pus pe perete, a urmat o perioadă nefastă.  Supărări,  divorț, etc. Am vrut să le ard dar un prieten care nu credea în “prostii”  le-a luat el să le pună în casa lui de la țară. Care a luat foc și ars toata dupa câteva luni… Știu două case în care nu vor mai fi niciodată măști africane…  

Costumele tradiționale și maștile sacre sunt în continuare folosite “pour les rites”
, ritualuri inițiatice care exorcizează, vindecă, ajută morții să intre în lumea spiritelor etc.  Și pentru  a înțelege cu adevărat acești oameni trebuie întotdeauna știut că lumea spiritelor este foarte aproape de ei. Menajera noastră, Esthere, mi-a povestit cu năcaz un caz edificator. Fiul ei a murit, Dumnezeu să-l ierte. Purta numele unuia din bunici, om mai în vârstă, sigur dar care era pe picioarele lui, relativ sănătos.  Guerisseur-ul/vraci-ul local i-a spus ce s-a întâmplat  și ca “numele lui” a murit, a trecut în lumea spiritelor. Din acel moment, batrânul nu a mai vorbit , nu a mai mâncat și a murit în doua zile….Inmormântare dublă.

Dar dincolo de valențele spirituale, artifactele tradiționale sunt prețuite și folosite pentru valoarea lor estetică. Este o plăcere reala să  vezi capturată în abanos mișcarea plină de grație a unei femei care duce o oala pe cap, sau rigiditatea și fermitatea unui raboinic bafut sau macabrul unei operații chirurgicale  turnate în bronz. Sculpturile în bronz sunt apanajul unei adevarate caste profesionale, “ les forgerons”.  Ei trăiesc toți într-un cartier al orasului Fumban,  capitala regatului Bamun.  Pe la 1892, regele Njoya, a invitat artizani să se stabilească în Bafusam, lângă palatul regal și le-a dat privilegii, case ,etc. Aceștia continuă și azi sa prelucreze bronz conform aceleiași tehnologii. Știu de unde sa aducă argila care, amestecată cu bălegar servește la modelare și creuzet. Modelele (matrițe) se ung cu ceara de albine, nu cu cu parafină sau alt produs sintetic.  Apreciază temperatura din cuptorul primitiv în funcție de culoarea oxidării cărămizilor, nu cu vreun termocuplu. Orientarea și dispunerea gurilor de aer este rezultatul experienței, nu al introducerii tubului de oxigen sau măcar niște ventilatoare moderne... Pentru a-și vinde statuile, regele este cel care împarte spațiul expozițional. Sunt numai  două „plazza” unde se pot expune obiecte artizanale și un numar limitat de galerii pe care regele le distribuie. Forgeron-ii  au de înfruntat acum concurența chineză pentru minereul de cupru și de cositor exploatat artizanal. Mineri semi-artizanali chinezi sau samsarii lor iau minereul și-l exportă în containere în China unde contribuie la marea industrie a lumii...
Mulaj acoerit cu ceara. Acesta este pus in alt strat de argila, apoi supraincalzit si se toarna bronzul topit care va inlocuii ceara.

Cartierul forgeron-ilor
Este impresionant cât de puternică și rezistentă este instituția șefilor tradiționali. In altă țară, dar culturi înrudite, în Niger, în sate Sonray și Hausa, am făcut odată o anchetă socială prin sondaj. Populația urma să treacă prin încercări grele, să se mute cu sate cu tot. Ancheta arăta o îngrijorare firească în aproape toate sferele – viitorul domiciliu, amplasarea satului nou, mijloace de existență, etc. Singurul capitol la care nu exista îngrijorare era teama de schimbări sociale.  Fusesera asigurați că nu li se schimbă șeful tradițional, că tot lui o să-i plateasca taxele, așa că erau linistiți...

Reflectând asupra acestor  tradiții și legături sociale nu pot sa nu ma gândesc dacă oare modelul acesta, sigur, cu anumite modificări și amplificat, nu ar fi mai bun,  mai eficent prin naturalețea lui, decât administrațiile actuale ale multor state africane, copiate dupa modele politice și administrative europene, a căror colonii au fost. Adminstrații care iată, la peste cincizeci, șaizeci de  ani după independență se dovedesc  atât de des clientelare, corupte, afectate de tribalism – boala Africii și a căror ineficiență a dat și expresia de „failed state”.  Nimeni nu ar plânge dacă aceste birocrații ar dispare mâine, poate doar țuțerii unui Mugabe sau Museveni, dictatori înțepeniți în scaunele lor de peste 30 de ani și care asimilează presedinția cu regalitatea abuzînd o populație care încă nu a învățat diferența...... 




cartierul forgeron-ilor



Regle Njoya
Cuptor pentru sculpturi de bronz
Galeria reginei mama...
Razboinic Bafut, bronz
Un leu ...racit!

Sunday, 22 November 2015

Nairobi Airport Hotel

My client, an Italian company, is very thoughtful. I told them that my travel involves an overnight stay in Nairobi and that hotel vouchers were missing from my ticket reservation. They took care and sent me vouchers for Nairobi Airport Hotel. Sounds very reassuring but there weren't any taxi drivers that knew were the heck it is. I got to them because the car sent by the travel company hired by my client didn't show up, of course.

I get a car and a driver “recommended” by an airport guy that says he will take me to the hotel but in five minutes of questioning I realize he knows shit and I seriously consider the possibility that I am being kidnapped. I wasn't, he was just looking for a fare...After ten tries and 20 minutes of driving around the airport the hotel reception picks up and gives my driver directions.

We enter into a slum area and I reconsider my position whether I am being kidnapped or not.  I wasn’t, it was just the neighborhood of my “hotel” who proved to be in a closed compound of grey brick buildings looking much like barracks, you know, with those small square windows?

After bumbling through the compound we get thoroughly lost and we just sit tight until a hotel employee (actually THE hotel employee) turns up. We were about ten meters away from the hotel reception entrance that actually had a sign that said “Airport Apartment Hotel” in font Arial 38 points.

After I saw the dirty floor in the small room that was the “reception” I considered leaving and going to another hotel in town but it was really late by now and I decided to rough it. I saw worse in my time as a field geologist. The shepherd huts in the Carpathians didn’t offer toilet paper or hot water or towels either!  True, in those days I carried my toilet paper with me …well, a bed sheet can be used as a towel, too if you don’t have a problem about skin diseases. And a cold shower never hurt anyone.  Of course, the “hotel”is not actually a hotel. Three smal apartments in the building are being rented out…

The positive was that the boiled spaghetti with tomato sauce that was on offer as diner was soft and waterish and warmish -)) but the Internet was working!! That was really good; I could make fun with my daughter about our day’s experience. She had visited a primate sanctuary near Yaounde. After she told me how the gorillas were cared for and fed I started having second thoughts about evolution.

The entertainment on offer was a selection of Nigerian movies (the ones that have a production cost of USD 200/movie) but anyway, I was tired after the long day and I slept well under the mosquito net and had my revenge on the pesky bastards that were buzzing frustrated about ten cm from my head.

Morning check out was great, with dinner at just 10 dollars so I recommend the Nairobi Airport Hotel to really bankrupt backpackers. Still, I am not one…

P.S. To be fair, when I told my client about the experience he was quite upset and he will make sure the hotel is changed for the return trip!! (another Airport Hotel?;-))



Wednesday, 18 November 2015

Despre terorism, trecut si viitor - O lume complicata!

Trăiesc în Camerun. Și sunt furios pe ultimele atacuri ale  ISIS. Eram la Beirut, luam masa cu colegii mei cînd am primit mesaje de avertizare să nu ne deplasăm, să stam cuminți din cauza atentatelor. Vedeam la televizor oroarea bombelor care au ucis civili inocenți a căror vină era că locuiau într-un cartier de musulmani shia. A doua zi Paris, un oraș pe care îl iubesc și unde am petrecut o săptămînă anul asta, am reconectat…Intr-un fel chestiile astea au facut ca evenimentele astea să le iau aproape personal.

Oricât sunt de supărat, încerc să înțeleg motivarea acestor monștrii și ce sustinere au ei. Sunt un grup limitat de nebuni solitari? Sunt materializarea unui clivaj social, a unei uri si furii contra altor religii, altor moduri de viață? Infruntăm o schismă sau doar o aberatie trecătoare? Care ne este viitorul? Am nevoie de răspunsuri dar articolele mai mult sau mai putin melodramatice din ziare și bloguri nu mă satisfac .

Si încep sa întreb lumea de pe aici. Oameni de pe strada . Sa vad ce cred camerunezii.

Prima chestie este ca se bucură de ce s-a’ntîmplat la Paris . Să vadă și ei cum e! Voi francezii ne-ați omorât pe capete, ne-ați exploatat, acum sunteți iar aroganți  și ne controlați economia și politica! Ați primit ce meritați!

Imi spun că Franța ajuta guvernanți corupți să se mențină la putere, care servesc Camerunul la platou unei Franțe care este lacomă și arogantă în timp ce oamenii sunt din ce în ce mai săraci. Mai arata către companiile monopoliste franceze care oferă servicii de proastă calitate, arată cum managerii  regiilor de stat, toate în pierdere, care exportă resursele naturale și produsele agricole sunt toate aproape conduse de manageri francezi…și oamenii sunt frustrați. Bombele astea le-au mai compensat din frustrări.

Sunt destul de șocat să văd atâta ură și îi întreb cum pot să fie așa și pe de altă parte toți și-ar da și-o mână doar să ajungă în Franța ca refugiat. Ei bine, ei nu văd nici o contradicție în asta. Vor să fie acolo ca să trăiască mai bine, dar asta nu înseamnă că trebuie să iubească locul. E Ok să sugem totul până-l secăm…ne datorează.

Dar cum se poate reconcilia această atitudine cu ce se întâmplă aici cu Bokoharam, care ucide atâta lume  în Nordul țării. Ar trebui să fie împotriva Bokoharam și a tuturor extremiștilor islamici! Ei bine, răspunsul este și mai surprinzător. 

In opinia lor Bokoharam este despre politica internă a Camerunului.  Tristul adevăr este că în Sud, unde sunt marile orașe și conducerea țării  oamenilor nu le pasă de “gunoaiele din Nord” (expresia este mai grosolana).  Ei nu au auzit de califatul global și ce înseamnă Sharia în versiune Wahabi  și această lipsă de informare îi face să coboare situația la nivelul lor de referință și de înțelegere.  Imi arată că odată ce a fost schimbat șeful Armatei nu au mai fost atacuri mari ale Bokoharam și ei interpretează asta ca rezultatul unei negocieri cu teroriștii, nu o îmbunătățire a sistemelor de apărare.

Și încep să înțeleg că avem o problemă mult mai adîncă. Sunt sigur că  țara Camerun nu este un caz singular. Toata Africa centrală și de vest francofonă  este în aceiași situație. La mai bine de 50 de ani de la independență acestor țări, zalele lanțurilor dintre colonii și metropolă continuă să zăngăne, controlând în mare parte politicul și economia. Mai înțeleg că există multă ură. Care este alimentată și de lăcomia corporatistă, și de considerentele geopolitice și în mare masură de sfînta corupție și incompetență voită care sunt acceptate cu calm de comunitatea internațională.

Lipsa de viziune,  de educație și informație crează literalmente monștrii iar drumul care ni se așterne în față va fi lung și greu.

On terrorism , the past and the future - A complicated world out there !



I live in Cameroon. I am also very angry about the last bombing atacks by Isis. I was in Beirut  out to dinner with friends  when we received sms alerts to stay put because of the bombings. We saw the horror of it on the local news. Next day, Paris, a city I love and where we had spent a week this year and I reconnected with the place…Somehow these things made the last events very personal to me.

Angry as I am I try to understand what can motivate these people and what is their support. Are they just a limited group, lonely crazy extremists? Are they a materialization of a social cleavage, of a deep and wide hate and anger at  other religions, other ways of life? Are we facing a deep social division or is it just a temporary aberation? Where are we headed? I need to find answers and just reading the comments of  melodramatic journalists about it just doesn’t answer my needs.

And I start asking people. Ordinary people here on the street. What do ordinary cameroonians believe?

For one thing they are glad about happened in Paris. Their attitude is: “ Well, now you see how it feels! You French killed lots of us, you exploited us, now you are still arrogant and control our economy and politics ! You got what you deserve! “. They point out that France is helping to  keep in power the corrupt leaders that serve Cameroon on a plate to a France that is greedy and arrogant while the people keep getting poorer.  They point out to monopolistic  French companies that provide expensive and low quality services, they point out that the managers of public corporations, nearly all operating at a loss, exporting the goods to France,  are all French  nationals….and they are frustrated. Well, this bombings helped a bit to compensate their frustration.

I am naturally shocked and I ask how can this be when at the same time they all want to go and emigrate in France. Well, they see no contradiction about this. They want to be over there to live better, but that doesn’t mean they need to love the place. It’s fine to suck the place dry…they owe us!!

But how can this attitude be reconciled with what goes on here in Cameroon, with Boko haram killing all this people in the North of the country. They should be against Boko haram and all islamic extremists!   Well, the answer is even more amazing.  In their view Bokoharam is about Cameroon’s internal politics. The bitter truth is that in the South, where are  the large cities and the country’s leaders,  people don’t care about the “ trash in the North” . They don’t know what Boko haram actually wants to achieve. They never heard of the global califate and what Sharia means and in the abscence of that information they bring the situation down to their level of debate, that this insurgency must be an instrument of political pressure. They point out that once the chief of the Army was changed there were no more Bokoharam attacks and they interpret this as a new understanding and negotiation between the terrorists and the new army chief, not about better defense systems.

And I start to understand that we have a far deeper problem then I (we?) believe we have.  I am sure that Cameroon is not a singular case. All of francophone Central and West Africa is in much the same situation. More than 50 years after the independence of these countries, the links of the chains between the colonies and the metropole are still there, controlling to a large degree their economy and politics. I understand that there is a lot of hate. Some of it is fuelled by corporate greed, some by geopolitical considerations and some by plain bad governance and corruption that is calmly accepted by the international community.  That the lack of education and information is indeed creating monsters in the most literal way and that the road ahead of us is a very long