Dan's Blog: 2016

In Yaounde nu sunt multe distracții. Mă rog, pentru oameni de vârsta și obârșia noastră…Așa că profităm când sunt scurte vacanțe și plecăm în excursii de tipul “să ne cunoștem țara”. Una din zonele de predilecție este în regiunea de vest. Odată pentru că este o regiune mai sigură, unde nu au ajuns raiduri Boko Haram, dar și pentru că este locul unde este cel mai bine exprimată societatea tradițională africană. De altfel, zona este înscrisă în patrimoniul UNESCO sub numele “La route des chefferies”. Să nu mai vorbim că este și o zonă cu un peisaj special, zona podișurilor înalte, învelite în pășuni nesfârșite. I se mai spune și zona “grassland” – ținutul ierburilor. Am vizitat câteva chefferies . Unele de mare anvergură, conduse de regi /sultani dar și unele de rang mai mic, la nivel de comitate, să zicem. Și tot ce am văzut și am citit invită la reflexii…

Societatea cameruneză este condusă într-o măsură importantă de ierarhiile și instituțiile tradiționale. Este o relație complicată în care șefii tradiționali (chefs de village sau fons sau lamido sau rois) păstrează pe de o parte o autoritate morală, charismatică, dar mai au ( în multe cazuri) încă drepturi și autoritate funciară și pot să dea în folosință terenuri, în numele comunității, de obicei chiar sunt proprietarii ancestrali ai pământurilor, “descălecatorii”, să zicem așa. Poate cel mai bine este pusă în evidență acest aspect aici, în vestul tării, unde regatele Bamileke, Bafut sau Bamun și regii lor sunt activi, unde rănile provocate de conflicte armate din perioada independenței și a unificării încă dor chiar dacă nu mai sângerează.

Dincolo de aspectele legate de autoritatea charismatică și funciară sunt datoriile și puterile administrative care le revin transmise de statul camerunez. Fondatorii statului independent Camerunez au realizat un echilibru între puterile statului și puterile șefilor tradiționali. Un echilibru care până acum s-a dovedit trainic. Astfel, fonii au jurisdicție asupra delictelor și conflictelor domestice, asupra conflictelor legate de moșteniri și succesiuni, asupra delictelor și conflictelor legate de vrăjitorie și vindecătorii traditionali , vraci. Dincolo de aceste atribute, ei se implică în unele aspecte legate de dezvoltarea socio-economică. Propunerile de sistematizare urbană, de autorizare de construcții importante, toate trec și prin filtrul acestora…

M-am interesat cum se susțin financiar acești lideri. Sigur, ei primesc stipendii din partea statului pentru funcțiile care le desfășoară, însă întreaga logistică a palatului, a “curții” a “societațiilor secrete” sunt sprijinite de contribuțiile voluntare ale “supușilor”. Am asistat la festivalul anual într-un astfel de sat, unul modest de altfel, când se strâng și donațiile, și se desfașoară întreg arsenalul cultural și spiritual al comunității…Timp de câteva ore, în paralel cu dansuri, cu focuri de armă și sub privirile regelui și ale curții sale (neveste, prinți și prințese și sfătuitori, și oaspeți de vază – cum am fost noi) au venit supușii, unul câte unul să aducă contribuții sau ofrande sau dacă vreți, tributul…Aceste sărbători sunt toate în sezonul uscat, când s-a strâns și vândut recolta. Inițial, tributul era parte din recoltă, pe care o plăteai în schimbul folosinței terenului și pentru serviciile militare ale șefului. Cam ca în evul mediu european, nu? Astăzi, sigur ca se oferă și ceva manioc sau porumb sau vânat, dar majoritatea aduceau bani, iar suma era trâmbițată tare de “crainicul curții” și notată de “chelar” și strânsă de “vistiernic”.

Ce este interesant este ca în anumite “regate” cum ar fi la Bamun, regele este și “judecat “ cu aceasta ocazie. Supușii nedreptățiți pot veni și spune în fața “societatii secrete” și a curții ce păsuri are. Iar în teorie, dacă chiar nu și-a făcut treaba, “consiliul celor nouă” , pair-ii regatului cum era în Franta medievala, îl poate “detrona” și înscăuna un alt membru al familiei regale.

Dar de unde vine puterea charismatică a acestor șefi ? In cazul regilor noștrii creștini aceasta venea din “harul divin” transmis odată cu “ungerea “, cu “taina divină” a mir-ului pe frunte. In cazul șefilor africani procesul este mai elaborat și mai profund în același timp…Odată ales rege dintre posibilele odrasle regești – primogenitura nu este un criteriu foarte important- acesta se retrage pentru o perioada – până la doua săptămâni - în “Casa spiritelor”. O construcție tradițională, foarte veche, unde sălășuiesc spiritele tuturor regilor morți. In regatul Bafut, această casă este una din cele mai vechi structuri din lemn din Africa, din secolul XIII. Acolo, singur, regele postește, meditează și se “impregnează” cu înțelepciunea și spiritualitatea bătrânilor dinaintea lui…Deci el devine nu numai purtătorul unui sânge nobil, ci și al puterilor spirituale ale înaintașilor lui și devine principalul comunicator cu lumea spiritelor…

“Societatea secreta” este și ea la rândul ei o instituție puternică, parte din sistemul de guvernare. În cea mai simpla forma ea reprezinta “consiliul local” al cărei membri sunt cunoscuți, ca și deciziile lor, secrete fiind numai deliberările. Insă în cazurile mai complexe, cum ar fi la curțile regale de rang superior, exista mai multe astfel de “societăți” unele cu caracter initiatic, secrete. Unele au rolul de judecatorii. În regatul Bafut, reclamantul și pârâtul își expun pe rând cazul unui grup de judecatori ascunși după niște rogojini. Fiecare pledează o dată. Apoi, judecatorii deliberează și dau verdicte la care nu se poate apela. Și până de curând, mai exista o societate secretă, a călăilor, a executorilor, care îndeplineau condamnările la moarte.

La curtea sultanului din Fumban

Să nu credeți ca acesti șefi, foni, sunt niște inculți obscuri care țopăie în fuste de iarbă. Regele Bamun are studiile făcute la ENA în Franța, a fost functionar în ministerul de externe, apoi ambasador , parlamentar și apoi ministru timp de 20 de ani în diverse ministere iar la moartea tatalui lui a fost ales rege de consiliul celor nouă. A renunțat la toate mandatele ca să devină regele Bamun. L-am vazut în cadrul unei ceremonii, la palatul lui din Fumban. În costum traditional, înconjurat de femei și barbati înarmați cu lăncii sau cu simbolurile funcțiilor lor. Regele aducea un omagiu defunctului sef al breselei “forgeron-ilor” . Totul foarte decent, dupa un protocol antic dar încă viu. Sunt locuri unde poți călca și locuri unde nu, sunt gesturi care nu se pot face. De exemplu nu ai voie să-ți încrucișezi picioarele. Numai regele are acest privilegiu.

Cu Michael Fomkem, fon-ul Fumbot!

Un alt fon este seful Fontem-ului, un “domeniu” din Camerunul anglofon, de vest. Il chema Fonkem, deși eu l-am cunoscut inițial ca Michael, un băiat jovial și cam superficial, colegul meu de bursa Hubert Humphrey în America acum 20 de ani. Acum, Fonkem este profesor la Universitatea din Wisconsin și vine în fiecare vacanță înapoi la Fontem, să-și împlineasca datoriile de șef. Când vine, se scoate o tobă mare, traditională, care anunță în toată regiunea venirea lui sau începutul festivalului anual, sau adunarea șefilor de familii, etc. Deși telefonul mobil a pătruns și aici, toba ramâne mijlocul de comunicare traditional, cel mai eficient… A stat la mine câteva zile și am avut discuții fascinante. Veselul și superficialul Michael era acum un foarte serios sef Fonkem, cu un rol în probleme politice majore ale Camerunului, un rol relativ riscant pe care și-l asumă pentru ca este al lui, al șefului Fontem…

Dimensiunea culturala și spirituală este liantul care menține vie aceasta structură, această institutie puternica și vie, africană! Cântece, măști, statui, costume…toate sunt catalizatori ai reacției dintre lumea spiritelor cu tradițiile și cu indivizii. O reacție complexă, autentică. Eu am un oarecare dispreț pentru artifactele făcute pentru turistul alb și pufos. Insă am și un respect aproape reverențios când sunt pus în fața unui costum și a unei maști din spatele careia se pronunțau decizii de viața și de moarte sau de război și pace. Unele măști au seminificații faste, sunt simboluri ale recoltei bogate, ale dragostei și fertilității sau sunt simboluri ale funcțiilor administrative. Altele sunt reprezentări ale unor indivizi excepționali, statui, dacă vreți. Dar altele sunt maști cu încărcătura negativă, vrajitorească. Ele parca emana ceva dracesc, necurat. Fară să intru în esoterism, eu am avut trei astfel de masti, Bambara, un trib din Mali. Autentice, foarte vechi, simbolizând diavoli…Coincidență sau nu, dupa ce le-am luat și pus pe perete, a urmat o perioadă nefastă. Supărări, divorț, etc. Am vrut să le ard dar un prieten care nu credea în “prostii” le-a luat el să le pună în casa lui de la țară. Care a luat foc și ars toata dupa câteva luni… Știu două case în care nu vor mai fi niciodată măști africane…

Costumele tradiționale și maștile sacre sunt în continuare folosite “pour les rites”

, ritualuri inițiatice care exorcizează, vindecă, ajută morții să intre în lumea spiritelor etc. Și pentru a înțelege cu adevărat acești oameni trebuie întotdeauna știut că lumea spiritelor este foarte aproape de ei. Menajera noastră, Esthere, mi-a povestit cu năcaz un caz edificator. Fiul ei a murit, Dumnezeu să-l ierte. Purta numele unuia din bunici, om mai în vârstă, sigur dar care era pe picioarele lui, relativ sănătos. Guerisseur-ul/vraci-ul local i-a spus ce s-a întâmplat și ca “numele lui” a murit, a trecut în lumea spiritelor. Din acel moment, batrânul nu a mai vorbit , nu a mai mâncat și a murit în doua zile….Inmormântare dublă.

Dar dincolo de valențele spirituale, artifactele tradiționale sunt prețuite și folosite pentru valoarea lor estetică. Este o plăcere reala să vezi capturată în abanos mișcarea plină de grație a unei femei care duce o oala pe cap, sau rigiditatea și fermitatea unui raboinic bafut sau macabrul unei operații chirurgicale turnate în bronz. Sculpturile în bronz sunt apanajul unei adevarate caste profesionale, “ les forgerons”. Ei trăiesc toți într-un cartier al orasului Fumban, capitala regatului Bamun. Pe la 1892, regele Njoya, a invitat artizani să se stabilească în Bafusam, lângă palatul regal și le-a dat privilegii, case ,etc. Aceștia continuă și azi sa prelucreze bronz conform aceleiași tehnologii. Știu de unde sa aducă argila care, amestecată cu bălegar servește la modelare și creuzet. Modelele (matrițe) se ung cu ceara de albine, nu cu cu parafină sau alt produs sintetic. Apreciază temperatura din cuptorul primitiv în funcție de culoarea oxidării cărămizilor, nu cu vreun termocuplu. Orientarea și dispunerea gurilor de aer este rezultatul experienței, nu al introducerii tubului de oxigen sau măcar niște ventilatoare moderne... Pentru a-și vinde statuile, regele este cel care împarte spațiul expozițional. Sunt numai două „plazza” unde se pot expune obiecte artizanale și un numar limitat de galerii pe care regele le distribuie. Forgeron-ii au de înfruntat acum concurența chineză pentru minereul de cupru și de cositor exploatat artizanal. Mineri semi-artizanali chinezi sau samsarii lor iau minereul și-l exportă în containere în China unde contribuie la marea industrie a lumii...

Mulaj acoerit cu ceara. Acesta este pus in alt strat de argila, apoi supraincalzit si se toarna bronzul topit care va inlocuii ceara.

Cartierul forgeron-ilor

Este impresionant cât de puternică și rezistentă este instituția șefilor tradiționali. In altă țară, dar culturi înrudite, în Niger, în sate Sonray și Hausa, am făcut odată o anchetă socială prin sondaj. Populația urma să treacă prin încercări grele, să se mute cu sate cu tot. Ancheta arăta o îngrijorare firească în aproape toate sferele – viitorul domiciliu, amplasarea satului nou, mijloace de existență, etc. Singurul capitol la care nu exista îngrijorare era teama de schimbări sociale. Fusesera asigurați că nu li se schimbă șeful tradițional, că tot lui o să-i plateasca taxele, așa că erau linistiți...

Reflectând asupra acestor tradiții și legături sociale nu pot sa nu ma gândesc dacă oare modelul acesta, sigur, cu anumite modificări și amplificat, nu ar fi mai bun, mai eficent prin naturalețea lui, decât administrațiile actuale ale multor state africane, copiate dupa modele politice și administrative europene, a căror colonii au fost. Adminstrații care iată, la peste cincizeci, șaizeci de ani după independență se dovedesc atât de des clientelare, corupte, afectate de tribalism – boala Africii și a căror ineficiență a dat și expresia de „failed state”. Nimeni nu ar plânge dacă aceste birocrații ar dispare mâine, poate doar țuțerii unui Mugabe sau Museveni, dictatori înțepeniți în scaunele lor de peste 30 de ani și care asimilează presedinția cu regalitatea abuzînd o populație care încă nu a învățat diferența......