Despre trei ani în Sri
- Lanka
Avionul decolează spre Yaounde, în Camerun, unde va fi noul nostru
domiciliu pentru următorii ani… Inainte să-mi
fie acaparate simțurile și gândurile
care te năpadesc și te cotropesc într-un nou mediu simt că este timpul să fac o
retrospectivă. Cum e Sri Lanka? Răspunsul este diferit dacă stai trei săptămâni
sau după trei ani. Sunt deja plecat de doua luni din Colombo, am stat în Kenya și România în
acest timp și încep să mă distanțez de mizerile mici cotidene și să devin mai
obiectiv și să fiu într-o stare de spirit mai potrivită pentru a scrie câteva
rânduri și a face un bilanț al celor aproape trei ani cât am stat acolo…
A descrie o țară exhaustiv sau succint este un exericițiu
destinat eșecului de la început, prin definiție…cu cât lucrez mai mult în dezvoltare
internatională și cu cât învăt mai mult cu atât îmi dau sema de complexitatea
culturilor și de limitările noastre de profani să descriem, să definim o
țară. Așa că o să mă rezum sa pictez
câteva scene, să arăt situații exemplificate prin experiențe personale, să arăt
țara prin ochii mei, cu subiectivismul anexat…
E frumoasă Sri Lanka?...In lumea expaților[1]
era până de curând o zicală: că dacă ai opinie pozitivă despre Sri Lanka după
primul drum de la aeroport în centru, o să-ți placă țara…Intr-adevar…drumul
acela era un test. Ca aproape toate drumurile din provincia vestica, cea mai
aglomerată, drumul este o înlanțuire de case, magazine, șandramale și maghernițe
care se înghesuie pâna când ai impresia că-ți invadează spațiul de rulare, mai
ales când sunt însoțite de extensia naturală a magaziilor și magazinelor
improvizate – tuck tuck-ul…mototricicleta impertinentă care îngustează
frustrant drumul… Peisajul este o disonanța vizuală, este o sumă de zgârieturi
pe retină: aici o taraba cu fructe și legume, unele superbe cu o explozie de
violet și portocaliu și rosu, amestecat cu verdele tern unei salate vestejite care face trecerea la prospețimea
aproape explosivă a unei orezarii și la albastrul lagunei Negombo…care iată, se
topește în verdele sumbru al mangrovelor…Și așa mai departe…contrastele se tin lant.
O sa învaț rapid ca
aceasta este caracteristica acestei țări. Frumusețea este vecină cu kitsch-ul,
natura sublimă este înspicată cu gunoaie și răni purulente, seninătatate
budhista și spiritul conciliant, aproape umil este doar o masca a unui
extremism virulent, ca amabilitatea, prietenia și zâmbetul deschis al sinhalezilor
este adeseori o mască a trufiei, că democrația afișata este o mascarada pentru
un autouritarism deșanțat iar strategia
de reconciliere natioanlă cu tamilii, doar o declarație la adapostul careia continuă
o discriminare care a caracterizat această țară de mai bine de doua mii de ani…
Frumusețea naturii este proverbială în aceasta țara și este
punctul forte a materialelor de promovare a turismului. Și într-adevar,
Dumnezeu a binecuvântat țara asta cu de toate! Munți înalți acoperiți de o junglă
deasă, cu o biodiversitate extraordinară, de la elefanți și bivoli sălbatici,
la specii noi de broscuțe sau șerpi care încă
se descoperă. Inainte de a fi Sri Lanka, aceasta a fost Insula Șerpilor,
și aceștia fac parte din viața de zi cu zi , tot așa ca și elefantii salbatici.
Superb, nu- i asa? Insă în ambele cazuri, vecinătatea cu oamenii care zilnic le
micșoreaza habitatul duce la conflicte în care mor și serpi, și elefanți dar și
oameni. Anual elefantii ucid peste 20, 30 de oameni, și cam tot așa și serpii…Cum
casa noastră era înconjurată de terenuri virane am avut și noi parte de șerpi,
pe care catelușa mea brac, Clara, i-a
ucis. Am avut o singură vizită a unei cobre pe care Clara alungat-o din curte. Paznicul era prea
superstițios să-i facă ceva. In maidanul
cotropit de vegetație tropicală din jurul nostru trăia și varanul Gică, un
exemplar de aproape doi metri și care apărea regulat. Clara i-a arătat un
respect prudent, deși omora exemplarele mai mici. Varanii sunt protejați pentru
că elimină toate gunoaile si cadavrele care altfel ar fi o reală
amenințare…Poză cu Gică
Plantațiile de ceai… O altă fațetă caracteristică pentru Sri
Lanka. Probabil că majoritatea oamenilor asociază Ceilonul cu ceaiul…Si este
într-adevăr una din industriile definitorii ale țării deși contribuie cu mai
puțin la GDP (aprox 6 sau7%) decât remiterile de la emigranții muncitori și femei
de servici care muncesc în afara…Am vizitat și noi o “tea factory”. Cu o seară
înainte, citeam împreună cu Doina o carte scrisă pe la începutul secolului
(trecut) de un colonist britanic care cu
superioritatea inconștientă a acelor
vremuri caracteriza tamilii pe care îi aduseseră din India să muncească
pe plantații: “…mici de statură dar
puternici și rezistenți la caldură, foarte harnici dacă sunt bine mânați de un
supraveghetor energic. Norma trebuie să fie de 16 coșuri minim pe zi, în caz
contrar trebuiesc biciuiți ca să știe că trebuie sa-și atingă norma…Nu au
nevoie de școli pentru copii căci nu au nevoie de carte ca să culeaga frunzele
de ceai…”
Vizita la tea-factory
a decurs conform unui protocol stabilit, cu un funcționar care ne-a explicat
procesul tehnologic…Totul vopsit proaspat, ordonat. Intrebăm de vârsta
mașinilor, a căror morfologie le tradează o geneză ante-belica…Intr-adevăr sunt
de prin 1920… Iar un panou care îmi aduce aminte de gazetele de perete pre-revoluționare ne înștiințeaza ca firma a
înregistrat succese majore de când a aplicat politica concedierii muncitorilor
(citește femeilor tamil) care nu reușesc să îndeplinească norma de 16 coșuri pe
zi…Urmăresc tehnologia așa cum o explică inginerul respectiv. Și tot nu înțeleg
cum ajunge marfa brută, tone de frunze, la etajul patru…” Păi urcă cu coșurile în spate pe scări “ și de ce nu au un elevator
să le ușureze munca? “Păi nu-i nevoie ca așa
s-a făcut dintotdeauna”…Aha…Aceiași Mărie cu altă pălărie…Acum nu-i mai
biciuiește, îi alungă din barăcile plantației (the lines) când ajung prea bătrâne să mai muncească…
Poza tamile in plantatie
Am facut multe plimbări în natură și am fost și la vânatoare
în junglă și am urcat pe vârfuri de munte și trebuie să recunosc ca toate mi-au
dat multă satisfactie și m-au bucurat, uneori m-au amuzat…Asta e secretul …sa
nu cauți ceva perfect… și îmi aduc aminte de o călătorie - pelerinaj pe vârful
lui Adam, un vîrf de vreo 3200 m care are un templu pe vârf…O mulțime de oameni
merge acolo în pelerinaj…Dar tot drumul este însoțit de reclame stridenteÎpe
difuzoare și de magazine cu kitsch-uri care distrug orice atmosferă spirituală…Iar
măreția pesajului este stricată de construcția de un prost gust budhist…Vezi danliveblog.blogspot.com
– Pelerinaj pe Adam’s Peak
Si aici mă opresc și mă
întreb: prostul gust, amestecul de elegant și sordid o fi ceva asiatic? Hindus? Budhist? O excursie
în Bali mi-a scos asta din cap…Intr-un
mod spontan, natural, acolo satele sunt…frumoase. Fiecare casă este ca un mic templu, nu există grămezi de
gunoaie puturoase, culorile nu se izbesc ci se completează și există o armonie
vizuală care contribuie la o liniște interioară. Deși la antipozi nu numai
geographic ci și cultural, nu pot să nu ma gândesc la Toscana, un alt loc unde
totul este frumos, unde intervenția umană este cu gust și împăcată cu natura…
Dar OAMENII?? În Sri Lanka locuiesc sinhalezi (80%) care
sunt majoritar budhiști și câțiva sunt creștini; tamili care sunt de obicei
hindusi, și musulmani care nu se consideră nici sinhalezi nici tamili, deși
sunt. Rasleen , șoferul nostru era musulman, vorbea și sinhala și tamil și nu
înțelegea de ce îl întreb ce naționalitate e…era musulman doar! Intre sinhalezi
și tamili conflictul nu este de azi, de ieri… În Anuradhapura[2], există
un basorelief care înfățișează o luptă între Sinhalezi și Tamili de acum 2500
de ani… La câteva sute de metrii se află una din cele mai sacre statui ale lui
Budha, cu nasul și obrazul sparte de gloanțele tigrilor tamili care au ocupat
vremelnic Anuradhapura într-un raid. O continuitate tragică…
In 2009 sinhalezii au reușit o victorie militară improbabilă
împotriva terorismului tigrilor tamili.
Insă dacă au câștigat razboiul nu au câștigat și pacea…In drumurile mele prin
zona de nord –est, predominant tamilă ai impresia că esti înca în zonă de
conflict. Prezența militară este covârșitoare, cazărmi, unități, comandamente,
baraje pe drumuri…Tovarășii mei de drum, foști militari și combatanți remarcă
ca prezența militară pare mai intensă acum decât în timpul razboiului…toate terenurile
mănoase sunt ocupate de armată…plajele de marina militara, sau de proiecte de
dezvoltare turistică, ridicole și inedite în peisajul altfel pustiu. Se
vorbeste de mii de tamili care nu se pot reântoarce acasă că nu au acces la
terenurile agricole. De așa-zisa dezvoltare locală ce să zicem decît că este o
mascaradă prost executată. Ea înseamnă reabilitarea drumurilor destinate în
special asigurării operațiunilor militare și dispunerea trupelor, câteva școli
lângă drumul mare, de ochii inspectorilor internationali…iar în rest, puține,
foarte puține inițiative de dezvoltare, fie ale clientelei politice fie ale
donatorilor internaționali, cu greu aprobate de președinte sau de unul din
fratii lui, care exercită controlul efectiv al regiunii…Tamililor le rămâne
bejenia…zeci, poate sute de șalupe pescăresti pleacă spre ținuturi mai “bune” –
Malaiezia, Australia chiar Coreea de Sud. Uneori sunt interceptați și ajung în lagăre
în Papua Noua Guinee, alteori nu ajung… Există acuzații că se urmărește o
politică de alungare a tamililor și ocuparea terenurilor lor ancestrale de
către majoritatea sinhaleză.
Și la nivel politic conflictul se ascute. După război, tamililor
li s-a asigurat o prezență în parlament și reprezentativitate și limba a
devenit una din limbiile oficiale. Dar “reconcilierea “ s-a oprit aici.
Politicienii tamili, încurajați și de diaspora care continuă sa fie vocală nu
întind mâna majoritații sinhaleze. Care, cu aroganța învingătorului și a unei
tradiții de trufie vecină cu un complex national de superioritate refuză să le
recunoască vreun drept tamilor…Menajera noastră, Manjula, era modestă, umilă
aproape. Odată ne-a cerut bani împrumut să-și cumpere pamânt să-și facă casă.
I-am dat. Dupa un timp o întreb ce face cu casa? Imi spune , cu greu și cu mult
tras de limbă că nu poate să construiască pentru că vecinul lotului care l-a
cumpărat nu o lasă. Sunt nedumerit și întreb ce influență poate să aibă
vecinul? E nevoie de acordul lui pentru autorizația de construcție? Intreb eu
naiv…Nu. Pur și simplu nu o vrea acolo. Vecinul e sinhalez, ea este tamila (așa
aflu și eu) și ei îi este frică să-l înfrunte.
Pînă la urma am convins-o să
construiască, asigurând-o de sprijinul nostru “politic”, că o să venim să fim
de față dacă se încearcă o intimidare …
Poți fii prieten cu un sri lankez? Poti colabora cu ei? Raspunsul simplu este da. Insă…eu am avut un
singur prieten sri lankez și era necaracteristic.
Era un om de aur și sotia lui la fel, oameni buni intrinsec.
Ne-a unit și pasiunea pentru pescuit , vânătoare, câini, natura…Altfel,
relațiile cu ei rareori depășesc politețea cordială de birou. Doina, care este
o femeie tare bună și înțelegătoare și i-a sprijint pe colegii sri –lankezi când
a putut și a fost nevoie a fost simpatizată, dar atât…Nu a existat o adevarată
prietenie. Alte cunoștinte expați, europeni, care lucrau acolo erau mult mai
critici. Toți preferau ale țari ca Malayezia, Indonezia, India, Thailanda. Toate
erau comparate pozitiv ca mediu de lucru și ca relații umane decât sri-lankezii,
care erau considerați mai trufasi și mai răi…
Adeseori m-am gândit ca poate această atitudine este datorată “moștenirii
colonialiste” și unei dorințe de revanșă. Poate…retorica era acolo…Ideologii
lor erau în general post-moderniști, însă o subspecie anti societate civilă și
ONG-uri, și anti feministă, influențați de teoria dependenței. Toate tâmpenile…
Dar politichia?…Cei care sunt dezgustați de politica
românească să meargă puțin acolo…O să vadă ca există situații mult mai rele și
mai periculoase, că nesimțirea, aroganta
și cupiditatea au alte unități de măsura…Această țară chiar a avut o democrație
autentică, generată de socialiștii idealiști de la Oxford, ca primul lor ministru independent,
Bandaranaike…dar cum legitatea istorica o arată, nimic nu este mai periculos
decât un idealist naiv care are putere. Impușcat de un calugar budhist, a lăsat
un sistem fragil pradă nevestei lui…care, ajutată de chinezi a facut din țara
asta un dezastru. Inlocuită democratic de un ultraliberal, apoi de socialiști
acum țara a devenit moșia unei familii de oportuniști fară scrupule, fratii
Rajapashka. Unu-i președinte și ministru de finanțe, altu-i șefu’ armatei, altu’
președintele Parlamentului, altul la economie. Ca să nu se zică ca ei dețin tot
guvernul au mai facut înca 72 de poziții de miniștrii[3],
din care au dat cu generozitate prietenilor politici și chiar opozitiei: Ce
vrei? Iți dau Ministerul Gradinițelor , sau vrei al culturilor de păstîrnac? Astea ar fi fleacuri dacă s-ar păstra măcar un
simulacru de echilibru al puterilor, dar nu au această șansă…Când un judecator
(suprem, de altfel) s-a crezut independent a aflat rapid ca este de fapt o
infractoare de drept comun, iar altul care a ezitat să confirme sentința a fost
batut la el în casă…
Beizadelele fii de ministrii au imunitate …de familie. Când
un ofițer încearcă să aresteze asemena ipochimen pentru trafic de droguri, este
batut, apoi arestat și condamnat pentru
abuz de serviciu…etc…grețos…Hai sa trecem la altceva…
Cum este mancarea? Delicioasă, spun unii. Prea picantă să
poți să o apreciezi spun alții. Omul de rând manâncă un munte de orez asezonat
cu sambol, un condiment preparat din nuca de cocos, pește
uscat, ardei iute și alte ingrediente. Dacă are bani adaugă un curry ( mâncare
cu sos) de pui sau pește sau de legume. Se bea arrack, un rachiu tare de
palmier. Si se bea destul de mult. Pentru cine nu are gura și stomacul tăbăcite
mâncarea, așa cum o servesc ei, este
imposibilă. Liquid fire!! Până și
desertul este așa de condimentat cu ghimbir că este dificil de mâncat. Când am
ajuns în Sri Lanka prima oară ne-am întîlnit cu consulul, un om tare de treabă, care mi-a
spus ca avem o comunitate româneasca de 9 persoane…Din care doi la pârnaie
pentru delicte de bancomate. Când i-a vizitat și s-a interesat de situația lor
a aflat că principala nemulțumire era că mâncarea era prea picantă…Sună amuzant
dar nu este!
Definitoriu pentru Sri Lanka este religia, în special
religia budhistă. Ea reglementează viața țării…ziua lunii pline, Poya Day este
sărbătoare, zi liberă, nu se consuma și nu se vinde carne sau alcool…Fiecare
familie mai înstărită este onorată pe rând să hrăneasca calugării de la templul
local și să-l întrețină…Templele dețin în principiu și cea mai mare parte a terenurilor
agricole pe care le lasă oamenilor să le lucreze… Templele sunt și centre de
educație, de protecție socială. Tineri care nu au bani și vor să studieze pe
gratis pot să devină călugări pe perioada studiilor si atunci totul este
acoperit de templu. Poti să ieși din călugărie fară consecințe negative sau
reproșuri. In principiu servești cât simți tu nevoia. Budhismul însăși este în
esență un set de recomandări de viață pentru self improvement , pentru
a trece mai senin prin viață. Fără a intra în detalii, budismul cere sa faci
fapte bune, sa-ti servești aproapele, sa fii tolerant, etc…Un aspect inedit al
“facerii de bine” sunt vacile străzii.
Budhiști care simt nevoia să salveze o viață se duc la măcelării și cumpără
vaci care trebuiesc sacrificate, apoi le dau drumul prin oraș…unde hălăduiesc
libere pascînd iarba de prin parcuri. Suna ca o religie ideală, nu?
Insă cineva ar trebui să le aducă aminte de asta și
călugărilor budhiști din Sri Lanka, mai ales celor din asociatia Bodu Bala. In
rasele lor portocalii ei dau foc la biserici creștine și la moschei, bat credincioșii
altor religii și chiar pe călugării lor care se opun la aceste excese. Guvernul nu numai ca-i tolerează dar îi
folosește ca o forță de presiune, un fel de “mineri” . Iar excesele continuă,
uneori atingând ridicolul și facînd titlurile cotidienelor internaționale, așa
cum s-a întâmplat recent când o femeie britanică, o budhistă convinsă a fost
arestată la aeroport de un polițist taliban budhist, băgată la pârnie cu
curvele, judecată în urgență și expulzată pentru că… avea tatuat un Budha pe
braț. Și pentru ca contrastul să fie
total, Ministerul Turismului i-a oferit un upgrade la business class și
a re-inivitat-o în Sri –Lanka cu camasă cu mâneci lungi…
Daca e să ne întrebi acum pe noi, familia Petrescu, ce ne-a
deranjat cel mai tare…O să spunem clima și traficul. Pentru ca altele sunt
ocazionale, le mai suportam, ne mai învățăm cu ele…Insă cu umiditatea oprimanta
nu ne-am obișnuit niciodata iar traficul merită un capitol aparte ( aflu ca o
scritoare germana de origine Sinhala a scris
acum o carte despre asta). Traficul în Sri Lanka este compus de soferi care au o
paradigmă total diferită de cele comune în alte parți ale lumii. Din această
cauză de exemplu, nu există semne care să determine prioritatea…Stiu un singur
semn de STOP, lângă Marele Stat Major. Prioritatea este în principiu de
dreapta, dar ei fiind socialiști, când stânga este mai puternică, are
prioritate! Deci, cine are coaie sau gabarit trece. Iar dacă ceva… o taiere, o
cursă pe contrasens, o nebunie se poate face, ea se va face și e dreptul lui sa
o faca! Clar?! Iar daca te superi esti un bou care se enerveaza inutil. Pentru
ca așa e aici! Singurul loc mai rau din
toată experiența mea este Lagos, în Nigeria. Aici în Sri Lanka îți taie fata și
îți zâmbește. Acolo, daca te superi scoate ăla pistolul. Ne-a mai deranjat că am trăit într-o colivie
de aur…Am avut o casă superbă, cu o gradină mare, frumoasă, cu piscină…dar nu
puteam sa ne “plimbăm prin cartier” ceva ce noi facem întotdeauna, este aproape
un ritual, să respirăm, să ne cunoaștem comunitatea…A te plimba dincolo de cei
cîțiva metrii din jurul casei însemna să intrii într-un purgatoriu de praf,
claxoane neîntrerupte, gaze de eșapament puturoase, tuck-tuck-uri
agresive. Prima noastră tentativă și ultima,
a fost de o naivitate înduioșătoare. Am ieșit să facem o “plimbare” să ne
cunoaștem cartierul. A durat zece minute
dupa care am batut în retragere, realizând ridicolul situației. Acolo nimeni nu
se “plimbă”, acolo se merge cu treabă!
Au fost câteva lucruri care mi-au plăcut și m-au fermecat în
Sri Lanka, fără rezerve! Scufundările, de exemplu. Sunt un scubadiver pasionat
și am facut în jur de o sută de scufundări și am avut niște momente extrordinare.
Mi-au placut mult, foarte mult, rezervațiile. Mai putin cea mai mare și mai vizitată, Yala , cât mi-a placut Wilpattu, o rezervație mare dar mai puțin vizitata! Mi-a plăcut mult școala copilului meu care s-a dezvoltat super mishto în acești ani. Este remarcabilă îngrijirea medicala! Sri Lanka este și o destianție de turism medical. Un RMN sau un examen medical integral costa o fracție din ce-i în alte țări, se fac imediat și cu medici competenți. Mai ușor cu operațiile dar examinarile! Super.
Mi-au placut mult, foarte mult, rezervațiile. Mai putin cea mai mare și mai vizitată, Yala , cât mi-a placut Wilpattu, o rezervație mare dar mai puțin vizitata! Mi-a plăcut mult școala copilului meu care s-a dezvoltat super mishto în acești ani. Este remarcabilă îngrijirea medicala! Sri Lanka este și o destianție de turism medical. Un RMN sau un examen medical integral costa o fracție din ce-i în alte țări, se fac imediat și cu medici competenți. Mai ușor cu operațiile dar examinarile! Super.
