Tuesday, 11 November 2014

Kenya B

KENYA B


Dan Petrescu,
2 Noiembrie, 2014, Nairobi, Kenya

Acest articol a aparut mai întâi in www.Catchy.ro pe 9 noiembrie.

Sat Turkana

            In Kenya se vorbește de o Kenya A și de o Kenya B . In Kenya A străzile sunt pavate,  largi, umbrite, cu case frumoase, sunt parcurile spectaculoase din Nairobi, mall-uri care echivalează oricînd cu cele din SUA sau Europa, cu magazine elegante de antichități, librării bune, Zara, H&M, etc, etc…Restaurantele sunt  elegante, ai hoteluri de cinci stele dar și apartamente mobilate, foarte decente și cu preț rezonabil. Atîta timp cît te plimbi pe străzile din zona rezidențială sau comercială, în timpul zilei siguranța este OK. Eu merg pe jos la birou, 30 de minute, fără vreun sentiment de nesiguranță.

            Apoi mai este Mombassa, o atractie turistică super, cu cartierele vechi pitorești, plaja super mishto, hoteluri de 5 stele, etc…Kenya A este și o destinație turistică  pentru amatorii de safari (foto, nu…) Spațiul publicitar este asaltat de sute de camp-uri și oferte de safari-uri în care leii și alte lighioane te admiră în diferite ipostaze: în mașină (la conservă),  pe jos (fresh food) sau călare (cu garnitură)…Poți să ai cazare în corturi, ca în filmele cu Gregory Peck , sau în case coloniale ca în “Out of Africa” sau dacă vrei senzații simiene chiar în copac…In general, toate aceste destinații sunt OK pentru turism, nu se întâmplă jafuri de obicei. Doar să nu ai ghinion și să te duci într-un loc mai neumblat mai în afara circuitului turistic și să dai de braconierii de fildeș. Atunci este chiar periculos, căci se pare că unii sunt chiar gardienii și nu prea vor martori.  

            In Kenya A mai ai și zonele agricole atît de productive din centrul și vestul țării. Am zburat pe deasupra regiunii și a orașului Eldoret. Acolo vezi, cam ca la noi sau oriunde în Europa, parcele de terenuri agricole, domesticite și disciplinate , fertilizate și lucrate…

            Kenyenii din Kenya A sunt bine educați. Majoritatatea vorbesc trei limbi: engleza, swahili și limba materna, a tribului lor. Am colegi care sunt în Consilii de Administrație la firme multinaționale de miliarde, mulți cu studii la universități de prestigiu, iar Universitatea din Nairobi este chiar foarte bună și se bucură de un loc important în societate.

            Kenya A este și o destinație de “retirement” . Există mulți “White Kenyans” fie de origine britanică care au rămas aici după independență, dar și mulți oameni care s-au stabilit aici ulterior, lucrează și au firme aici și aici vor sta și cînd se pensionează. Și mai sunt oameni care își cumpără proprietăți mai ales în zona litorală dar și în alte parți  și se retrag aici. Si din cauză că aici costurile sunt foarte mici. O menajeră sau un sofer te costa sub 100 de dolari pe lună.

            Există și dezavantaje, sigur, nu este un paradis.  In special criminalitatea. Prosperitatea din Kenya A atrage hoții ca muștele la rahat. Toate casele au sîrmă ghimpată si electrificată și gardieni. Oamenii se uită în mod curent să nu fie filați sau te poți trezii cu surprize. Pe mine șoferii mă tot corectează, să nu-mi țin mâna cu ceasul  și verigheta pe geam ( dacă țin la mâna mea) sau laptop-ul în poală cu geamul deschis…In concluzie, Kenya A este este un loc mishto: pitoresc, civilizat, modern unde homo civilis se poate simți în mediul lui.

            Kenya B este ruda debilă, handicapată pe care o ții în debaraua din spate „să nu te facă de rușine”. Ii arunci un codru de pâine din când în când. De haine nu are nevoie, poate sta în pijamaua ruptă, că nu se duce nicăieri. Vizite nu prea primește și dacă e musai, așa, mai greu... pe scurt. Eu m-am dus să o vizitez.

            In Kenya, Kenya B se află în special în ținuturile din nord, de la granița cu Sudanul de Sud, Etiopia și Somalia. Populate de triburi războince, de pastoraliști nomazi și semi-nomazi, care se războiesc și se jefuiesc unii pe alții din timpuri imemoriabile. Au nume sonore care îți lovesc cerul gurii și simțurile: Pokot, Turkana, Samburu...Am avut dificultăți să ajung acolo oficial dar până la urmă o invitație a unui ONG local mi-a oferit șansa de vizita ținutul Turkana și de a de a vorbi cu oamenii de acolo, cu liderii locali, cu guvernatorul și alții.

            Cînd te apropii cu avionul de Turkana, ai impresia ca ceva este în neregulă, că treci printr-un tunel al timpului și spațiului. Din Kenya A, civilizată și verde treci brusc într-un teren deșertic, sahelian. Capitala , Lodwar nu are un aeroport propriu-zis... aterizezi pe o pistă lângă care este un umbrar și un container...iar centrul orașului este o colecție de magazine mici nenorocite pe strazile nisipoase prafoase, câteva camp-uri (alternativa la hoteluri aici)  și câteva clădiri guvernamentale.



Poza - Aeroportul din Lodwar


            In cîteva minute ieși din „oraș” și intri într-o  întindere nesfîrșită de nisip din care răsar pomi timizi și tufișuri  schiloade printre care camile sau capre găsesc cîte o frunză... Rareori, terenul este mai generos și după rarele ploi apare o iarba suculentă. Aici natura nu lasă oamenii, tribul Turkana,  să trăiască decît din produsele animalelor lor și din ce pot culege din natură. Și asta implică o viață nomadă, pastoralismul. Mai recent, o parte din populație s-a sedentarizat și trăiesc în sate precare cu o parte din vite în timp de bărbații pleacă cu majoritatea animalelor.

Poza Peisaj din Turkana




             Turkana aveau inițial sistemele lor de supraviețuire. Când dădea foametea, cei cu mai multe vite îi ajutau pe cei mai loviți de soartă; cînd cei din tribul Pokot sau Samburu veneau în raiduri se ajutau între ei să se apere și să contratace și să fure și ei vite la rândul lor.  Timpurile au trecut și au venit ONG-urile și instituțiile de dezvoltare și le-au spus că cheltuie sub un dolar pe zi și de fapt ei sunt săraci, ceea ce ei nu știau. Până atunci aveau carne și lapte și tuberculi și alte plante și  dacă aveau nevoie de ceva, vindeau o cămilă sau o vacă, doua și-și cumpărau ce aveau nevoie. Dar, mă rog, dacă voi vreți neaparat să ne dați de mancare pe de-a moaca, de ce nu...

Ca să nu mai spunem că nu prea poți să modernizezi o societate pastoralistă. Unde să construiești scoli, unde să le faci sisteme de aducțiune de apă, spitale, etc... Așa că ce-ar fi să vă mai așezați și voi pe undeva ca să putem să vă dăm...




Femei Turkana in Lodwar 


Sat Turkana


            Această inițiativă generoasă în esența ei, sigur că  făcut ca pe de o parte nivelul de viață și alți indicatori de dezvoltare să crească.  Are însă și consecințe rele.  Sistemul tradițional de într-ajutorare a dispărut și Turkana sedentarizați au devenit dependenți de ajutoare, (aid dependent) niște refugiați la ei acasă. Acum atitudinea lor, altădată independentă și mîndră este că  mzungu[1]  trebuie să le dea. Firme,  ONG-uri, proiecte de dezvoltare, etc...”Ce ne dati? De ce nu ne dați? De ce sunteți aici dacă nu ne dați?

            Sedentarismul a mai dus la un efect  nociv...Acum sunt ușor de găsit și devin ușor victimele bandiților  hoți de vite.  Insăși această îndeletnicire tradițională s-a modificat și s-a comercializat. Acum nu mai vorbim de câțiva tineri care trebuie să-și dovedească bărbăția și se aleg eventual cu o împunsătură de lance sau de săgeată într-un raid.  Acum e o afacere.  Intreprinzători cu  relații politice sus-puse înarmează cu Kalashnicov-uri bande de tineri Pokot care fac raiduri ucigașe asupra satelor sedentare. Vitele furate se regăsesc ca fripturi în restaurantele din Kenya A.  Raidurile acestea sunt neiertătoare. Tinerii Pokot fac pregătire militară de când sunt copii și sunt rapizi, instruiți și disciplinați iar atunci cînd sunt urmăriți se întorc și ambuscadele lor sunt ucigașe. De curînd au ucis cam 20 de polițiști rezerviști care îi urmăreau[2]...De atunci nu prea se mai înghesuie nimeni să-i urmărească.  Iar mașinile nu mai circulă după căderea nopții.

            Cum nici Turkana nu sunt ușă de biserică fac și ei raiduri punitive și se mai întorc cu câteva capete de Pokot ca trofee, dar asta nu este un deterent se pare. Forțele de ordine sunt numai niște rezerviști prost echipați și antrenați și din care majoritatea acum sunt angajați ca gardieni de firme private.

            Cum legea firii face ca lucrurile să se echilibreze,  acest ținut arid unde camile și oameni au o existență precară este binecuvîntat în alt fel. Munții care înconjoară[3] Turkana și care opresc ploile și o fac să fie un deșert le-au favorizat însă o geologie care include  rezerve importante de cele mai prețioase elemente: APA (în acvifere importante) și în special PETROL. Amîndouă resursele au fost descoperite doar de curînd dar explorarea deja dă naștere la speranțe dar și la  conflicte incipiente...



            
Bătrâna înțeleaptă

Turkana nu înțeleg...O femeie batrînă, o MAMA cu privirea aproape pierdută îmi spune...”Nu înteleg cum se poate ca vecinii noștrii (tabăra și sonda de explorare) care au atâția soldați cu arme să nu sară în ajutorul nostru cînd vin Pokot...Cum de nu se opresc mașinile lor să ne ducă la spital când un copil este mușcat de șarpe...”  Iar responsabilii firmei, jenați,  nu reusesc să le explice constrângerile legale sau ale firmelor de asigurări ...E și greu...Aceștia au rămas blocați cînd s-au trezit odată cu Turkana la sonda de explorare, veniți cu canistre pe măgari și camile. Auziseră că există un „production sharing agreement[4] între Kenya și Firmă și veniseră și ei să-și ia partea.






            Stau de vorbă cu oamenii din sat...Fiecare are o pătură, un scăunel/pernă, și un toiag. Rareori să vezi un Turkana fără aceste trei obiecte care îl definesc. Uneori mai poartă un cuțit – brățară tradițional , ararit la încheietură .  Mi-am luat și eu unul ca amintire. Sunt copleșit de ce li se întâmplă acestor oameni. Cultura lor tradițională intră într-un conflict inegal în fața tăvălugului dezvoltării...Cum să le explici acestor oameni că țara lor are nevoie de venituri de pe urma petrolului? Că resursa geologică aparține Statului – „Adică a  oamenilor  din Nairobi?  Dar aici nu este pământul lor, este al nostru!”   



            Responsabilii firmei petroliere sunt și ei încurcați...Ei respectă toate legile, fac  studii de impact social și de mediu, inclusiv aplică proceduri de participare publică la luarea deciziilor, fac investiții sociale -  școli și drumuri și dispensare - angajează sute de oameni să nu facă nimic dar să injecteze niște capital în zonă...Si cu toate astea...norme stabilite pentru UE, asumate voluntar de firmă, par să  nu răspundă realităților de aici...Iar firma pare să fie handicapată să comunice coerent cu populația...Ca să nu mai vorbim de greșelile care le-au făcut inițial. S-au angajat în dialog cu niște elite locale în loc să vorbească direct cu oamenii...

            Nu este vorba numai de bani aici...Puțini sunt cei ce realizează că  cea mai mare nenorocire pentru Turkana acum ar fi să-i torni un miliard de dolari în cap . Raidurile ar devenii războaie, politicienii care acum se pregatesc sa fie corupți chiar vor devenii, iar oamenii ar lua armele să-și apere drepturile așa cum le interpretează ei!! O nouă deltă a Nigerului în deșertul Turkana...Provocarea de a prevenii faimosul „blestem al resurselor” este extraordinară... dar pentru că blestemele nu vin niciodata singure ...

Sonda de explorare a firmei Tullow Oil, Lokichar
O mulțime de binevoitori sar pe Turkana să-i ia apărarea. Mă întâlnesc cu mai mulți activiști ONG din New York și din Washington DC, din Rotterdam și de  aiurea  care se întrec în a apăra drepturile Turkana, a le explica situația, alții au venit să „manage the conflict” care încă nu a apărut...Se înțeleg de minune cu ONG-urile locale care „reprezintă interesele comunităților”...  Unele sunt adevărate, se vede dedicația, modestia și hotărârea lor.  Alții, cunosc argoul din branșa asta...se întrețin mult cu organizațiile finanțatoare...Se joacă o parodie, cu discursuri post-moderniste  ridicole,  în care firma petrolieră este o țintă mare, imobilă care invită proiectile...Ipocrizia celor care vin „să prevină conflicte și să apere drepturi”,  în timp ce au un discurs inflamatoriu și lansează minciuni evidente  este grețoasă și mai mare decît a „exploatatorilor”. Cel puțin aștia spun direct ca trebuie să facă profit.  Mai rămîne să aud cum că vomită vacile de la noroiul de foraj ca să mă regăsesc pe plaiurile natale... Acești do-gooders  repezintă încă o variabilă într-o ecuație deja complexă...
Camp-ul Tiullow-Oil



            Mă refugiez o zi într-o excursie să văd lacul Turkana. Închiriez o mașină și la sfatul colegului meu, iau un 4x4 și bine fac că o bună parte din drum este practic off-road prin nisip și dune, prin păduri de palmieri și cămile. Totul autentic...însă pare scos dintr-un film O mie și Una de Nopți... Apoi, terenul desertic devine o plajă...A lacului Turkana, cel mai mare lac într-o zonă deșertică... tot locul este pitoresc, autentic. Camp-ul unde ajung să manânc este decent, se integrează naturii...Te-ai aștepta să fie mai multi turiști.. doar un cuplu de back-packeri germani și cu mine...Adevărat că este dificil, foarte dificil să ajungi aici iar concurenta din Kenya A este formidabilă...

            După o săptămână petrecută în Turkana mă întorc la Nairobi, în apartamentul meu comfortabil,  dar nu pot să uit fețele oamenilor...nedumerirea lor, uneori durerea lor. Filozofia situației mă provoacă, mă stimulează...mă ține treaz.




Sat Turkana
Camile, vaci, capre sunt principala avere a Turkana.



















Drumul înspre lacul Turkana, mai curând o pista off-road prin paduri de palmieri

Lacul Turkana

Bungallow ecologic in Camp la lac.



[1] Mzungu în Kiswahili este un termen peiorativ pentru albi.
[2] Buletin de securitate: TURKANA: 01 NOV, BANDITS AMBUSH POLICE OFFICERS IN KAPEDO – MANY FEARED DEAD - Over 20 police officers and three civilians are feared dead following an attack by suspected Pokot bandits in Turkana East on Fri 31 Oct or early Sat 01 Nov. The incident happened in an area suffering from a spate of recent violent incidents near Kapedo, on the border of Baringo County and Turkana County. The officers and three employees of Toyota Kenya were heading to Kapedo when (it is believed) bandits ambushed them at Kasarani along the Kapedo - Lokori road in Turkana East
[3] Turkana este cuprinsă în ceea ce geologic se numește Marele Rift African, o zonă de expansiune a scoarței terestre. De-a lungul Marelui Rift sunt toate lacurile mari africane iar mai recent în sedimentele acumulate aici au fost descoperite importante zăcăminte de hidrocarburi.
[4] PSA – Production sharing agreement este o forma de contract între stat și operator similar cu redevența minieră.

Wednesday, 27 August 2014

Despre trei ani în Sri Lanka



 Despre trei ani în Sri - Lanka

Avionul decolează spre Yaounde, în Camerun, unde va fi noul nostru domiciliu pentru următorii ani… Inainte să-mi  fie acaparate simțurile și  gândurile care te năpadesc și te cotropesc într-un nou mediu simt că este timpul să fac o retrospectivă. Cum e Sri Lanka? Răspunsul este diferit dacă stai trei săptămâni sau după trei ani. Sunt deja plecat de doua luni  din Colombo, am stat în Kenya și România în acest timp și încep să mă distanțez de mizerile mici cotidene și să devin mai obiectiv și să fiu într-o stare de spirit mai potrivită pentru a scrie câteva rânduri și a face un bilanț al celor aproape trei ani cât am stat acolo…

A descrie o țară exhaustiv sau succint este un exericițiu destinat eșecului de la început, prin definiție…cu cât lucrez mai mult în dezvoltare internatională și cu cât învăt mai mult cu atât îmi dau sema de complexitatea culturilor și de limitările noastre de profani să descriem, să definim o țară.  Așa că o să mă rezum sa pictez câteva scene, să arăt situații exemplificate prin experiențe personale, să arăt țara prin ochii mei, cu subiectivismul anexat…

E frumoasă Sri Lanka?...In lumea expaților[1] era până de curând o zicală: că dacă ai opinie pozitivă despre Sri Lanka după primul drum de la aeroport în centru, o să-ți placă țara…Intr-adevar…drumul acela era un test. Ca aproape toate drumurile din provincia vestica, cea mai aglomerată, drumul este o înlanțuire de case, magazine, șandramale și maghernițe care se înghesuie pâna când ai impresia că-ți invadează spațiul de rulare, mai ales când sunt însoțite de extensia naturală a magaziilor și magazinelor improvizate – tuck tuck-ul…mototricicleta impertinentă care îngustează frustrant drumul… Peisajul este o disonanța vizuală, este o sumă de zgârieturi pe retină: aici o taraba cu fructe și legume, unele superbe cu o explozie de violet și portocaliu și rosu, amestecat cu verdele tern unei salate  vestejite care face trecerea la prospețimea aproape explosivă a unei orezarii și la albastrul lagunei Negombo…care iată, se topește în verdele sumbru al mangrovelor…Și așa mai departe…contrastele  se tin lant.

 O sa învaț rapid ca aceasta este caracteristica acestei țări. Frumusețea este vecină cu kitsch-ul, natura sublimă este înspicată cu gunoaie și răni purulente, seninătatate budhista și spiritul conciliant, aproape umil este doar o masca a unui extremism virulent, ca amabilitatea, prietenia și zâmbetul deschis al sinhalezilor este adeseori o mască a trufiei, că democrația afișata este o mascarada pentru un autouritarism  deșanțat iar strategia de reconciliere natioanlă cu tamilii, doar o declarație la adapostul careia continuă o discriminare care a caracterizat această țară de mai bine de  doua mii de ani…

Frumusețea naturii este proverbială în aceasta țara și este punctul forte a materialelor de promovare a turismului. Și într-adevar, Dumnezeu a binecuvântat țara asta cu de toate! Munți înalți acoperiți de o junglă deasă, cu o biodiversitate extraordinară, de la elefanți și bivoli sălbatici, la specii noi de broscuțe sau șerpi care încă  se descoperă. Inainte de a fi Sri Lanka, aceasta a fost Insula Șerpilor, și aceștia fac parte din viața de zi cu zi , tot așa ca și elefantii salbatici. Superb, nu- i asa? Insă în ambele cazuri, vecinătatea cu oamenii care zilnic le micșoreaza habitatul duce la conflicte în care mor și serpi, și elefanți dar și oameni. Anual elefantii ucid peste 20, 30 de oameni, și cam tot așa și serpii…Cum casa noastră era înconjurată de terenuri virane am avut și noi parte de șerpi, pe care catelușa mea brac, Clara,  i-a ucis. Am avut o singură vizită a unei cobre pe care Clara  alungat-o din curte. Paznicul era prea superstițios să-i facă ceva.  In maidanul cotropit de vegetație tropicală din jurul nostru trăia și varanul Gică, un exemplar de aproape doi metri și care apărea regulat. Clara i-a arătat un respect prudent, deși omora exemplarele mai mici. Varanii sunt protejați pentru că elimină toate gunoaile si cadavrele care altfel ar fi o reală amenințare…Poză cu Gică




Și ca să continuăm  contrastul de care vorbeam….numai 8 % din jungla inițială mai acoperă versanții munților, pastrată în parcuri nationale ale caror statut este amenințat zilnic…restul este acoperit de plantații de ceai…Incepute de englezi, continuate după independență de oameni de afaceri în special indieni, plantațiile de ceai se întind peste tot, ceaiul de altitudine “high grown tea” fiind cel mai apreciat, având savoarea cea mai fină, cea mai căutată…


Plantațiile de ceai… O altă fațetă caracteristică pentru Sri Lanka. Probabil că majoritatea oamenilor asociază Ceilonul cu ceaiul…Si este într-adevăr una din industriile definitorii ale țării deși contribuie cu mai puțin la GDP (aprox 6 sau7%) decât remiterile de la emigranții muncitori și femei de servici care muncesc în afara…Am vizitat și noi o “tea factory”. Cu o seară înainte, citeam împreună cu Doina o carte scrisă pe la începutul secolului (trecut)  de un colonist britanic care cu superioritatea inconștientă a acelor  vremuri caracteriza tamilii pe care îi aduseseră din India să muncească pe plantații: “…mici de statură dar puternici și rezistenți la caldură, foarte harnici dacă sunt bine mânați de un supraveghetor energic. Norma trebuie să fie de 16 coșuri minim pe zi, în caz contrar trebuiesc biciuiți ca să știe că trebuie sa-și atingă norma…Nu au nevoie de școli pentru copii căci nu au nevoie de carte ca să culeaga frunzele de ceai…

            Vizita la tea-factory a decurs conform unui protocol stabilit, cu un funcționar care ne-a explicat procesul tehnologic…Totul vopsit proaspat, ordonat. Intrebăm de vârsta mașinilor, a căror morfologie le tradează o geneză ante-belica…Intr-adevăr sunt de prin 1920… Iar un panou care îmi aduce aminte de gazetele de perete  pre-revoluționare ne înștiințeaza ca firma a înregistrat succese majore de când a aplicat politica concedierii muncitorilor (citește femeilor tamil) care nu reușesc să îndeplinească norma de 16 coșuri pe zi…Urmăresc tehnologia așa cum o explică inginerul respectiv. Și tot nu înțeleg cum ajunge marfa brută, tone de frunze,  la etajul patru…” Păi urcă cu coșurile în spate pe scări “ și de ce nu au un elevator să le ușureze munca? “Păi nu-i nevoie ca așa s-a făcut dintotdeauna”…Aha…Aceiași Mărie cu altă pălărie…Acum nu-i mai biciuiește, îi alungă din barăcile plantației (the lines) când ajung prea bătrâne să mai muncească…

Plantatie de ceai cu baracile culegatorilor ( the lines)

Dar trebuie să recunosc ca plantațiile au și ele un farmec aparte…liniile paralele ale tufișurilor se unduiesc pe lângă dealuri, se întretaie, se unesc, se continuă…poteci le străbat și te invită la drumeție…până  întâlnești câteva tamile micuțe cu niște șorțuri lungi scorțoase (de sare uscată)…Ciudată tinută de muncă până aflii ca asta este protecția contra lipitoriilor …Plimbare placuta!

Poza tamile in plantatie

 

Am facut multe plimbări în natură și am fost și la vânatoare în junglă și am urcat pe vârfuri de munte și trebuie să recunosc ca toate mi-au dat multă satisfactie și m-au bucurat, uneori m-au amuzat…Asta e secretul …sa nu cauți ceva perfect… și îmi aduc aminte de o călătorie - pelerinaj pe vârful lui Adam, un vîrf de vreo 3200 m care are un templu pe vârf…O mulțime de oameni merge acolo în pelerinaj…Dar tot drumul este însoțit de reclame stridenteÎpe difuzoare și de magazine cu kitsch-uri care distrug orice atmosferă spirituală…Iar măreția pesajului este stricată de construcția de un prost gust budhist…Vezi danliveblog.blogspot.com – Pelerinaj pe Adam’s Peak

Si aici mă  opresc și mă întreb: prostul gust, amestecul de elegant și sordid  o fi ceva asiatic? Hindus? Budhist? O excursie  în Bali mi-a scos asta din cap…Intr-un mod spontan, natural, acolo satele sunt…frumoase. Fiecare casă este  ca un mic templu, nu există grămezi de gunoaie puturoase, culorile nu se izbesc ci se completează și există o armonie vizuală care contribuie la o liniște interioară. Deși la antipozi nu numai geographic ci și cultural, nu pot să nu ma gândesc la Toscana, un alt loc unde totul este frumos, unde intervenția umană este cu gust și împăcată cu natura…

Dar OAMENII?? În Sri Lanka locuiesc sinhalezi (80%) care sunt majoritar budhiști și câțiva sunt creștini; tamili care sunt de obicei hindusi, și musulmani care nu se consideră nici sinhalezi nici tamili, deși sunt. Rasleen , șoferul nostru era musulman, vorbea și sinhala și tamil și nu înțelegea de ce îl întreb ce naționalitate e…era musulman doar! Intre sinhalezi și tamili conflictul nu este de azi, de ieri… În Anuradhapura[2], există un basorelief care înfățișează o luptă între Sinhalezi și Tamili de acum 2500 de ani… La câteva sute de metrii se află una din cele mai sacre statui ale lui Budha, cu nasul și obrazul sparte de gloanțele tigrilor tamili care au ocupat vremelnic Anuradhapura într-un raid. O continuitate tragică…

In 2009 sinhalezii au reușit o victorie militară improbabilă împotriva terorismului tigrilor  tamili. Insă dacă au câștigat razboiul nu au câștigat și pacea…In drumurile mele prin zona de nord –est, predominant tamilă ai impresia că esti înca în zonă de conflict. Prezența militară este covârșitoare, cazărmi, unități, comandamente, baraje pe drumuri…Tovarășii mei de drum, foști militari și combatanți remarcă ca prezența militară pare mai intensă acum decât în timpul razboiului…toate terenurile mănoase sunt ocupate de armată…plajele de marina militara, sau de proiecte de dezvoltare turistică, ridicole și inedite în peisajul altfel pustiu. Se vorbeste de mii de tamili care nu se pot reântoarce acasă că nu au acces la terenurile agricole. De așa-zisa dezvoltare locală ce să zicem decît că este o mascaradă prost executată. Ea înseamnă reabilitarea drumurilor destinate în special asigurării operațiunilor militare și dispunerea trupelor, câteva școli lângă drumul mare, de ochii inspectorilor internationali…iar în rest, puține, foarte puține inițiative de dezvoltare, fie ale clientelei politice fie ale donatorilor internaționali, cu greu aprobate de președinte sau de unul din fratii lui, care exercită controlul efectiv al regiunii…Tamililor le rămâne bejenia…zeci, poate sute de șalupe pescăresti pleacă spre ținuturi mai “bune” – Malaiezia, Australia chiar Coreea de Sud. Uneori sunt interceptați și ajung în lagăre în Papua Noua Guinee, alteori nu ajung… Există acuzații că se urmărește o politică de alungare a tamililor și ocuparea terenurilor lor ancestrale de către majoritatea sinhaleză.

Și la nivel politic conflictul se ascute. După război, tamililor li s-a asigurat o prezență în parlament și reprezentativitate și limba a devenit una din limbiile oficiale. Dar “reconcilierea “ s-a oprit aici. Politicienii tamili, încurajați și de diaspora care continuă sa fie vocală nu întind mâna majoritații sinhaleze. Care, cu aroganța învingătorului și a unei tradiții de trufie vecină cu un complex national de superioritate refuză să le recunoască vreun drept tamilor…Menajera noastră, Manjula, era modestă, umilă aproape. Odată ne-a cerut bani împrumut să-și cumpere pamânt să-și facă casă. I-am dat. Dupa un timp o întreb ce face cu casa? Imi spune , cu greu și cu mult tras de limbă că nu poate să construiască pentru că vecinul lotului care l-a cumpărat nu o lasă. Sunt nedumerit și întreb ce influență poate să aibă vecinul? E nevoie de acordul lui pentru autorizația de construcție? Intreb eu naiv…Nu. Pur și simplu nu o vrea acolo. Vecinul e sinhalez, ea este tamila (așa aflu și eu) și ei îi este frică să-l înfrunte.   Pînă  la urma am convins-o să construiască, asigurând-o de sprijinul nostru “politic”, că o să venim să fim de față dacă se încearcă o intimidare …

Poți fii prieten cu un sri lankez? Poti colabora cu ei?  Raspunsul simplu este da. Insă…eu am avut un singur prieten sri lankez și era necaracteristic.
Era un om de aur și sotia lui la fel, oameni buni intrinsec. Ne-a unit și pasiunea pentru pescuit , vânătoare, câini, natura…Altfel, relațiile cu ei rareori depășesc politețea cordială de birou. Doina, care este o femeie tare bună și înțelegătoare și i-a sprijint pe colegii sri –lankezi când a putut și a fost nevoie a fost simpatizată, dar atât…Nu a existat o adevarată prietenie. Alte cunoștinte expați, europeni, care lucrau acolo erau mult mai critici. Toți preferau ale țari ca Malayezia, Indonezia, India, Thailanda. Toate erau comparate pozitiv ca mediu de lucru și ca relații umane decât sri-lankezii, care erau considerați mai trufasi și mai răi…  Adeseori m-am gândit ca poate această atitudine este datorată “moștenirii colonialiste” și unei dorințe de revanșă. Poate…retorica era acolo…Ideologii lor erau în general post-moderniști, însă o subspecie anti societate civilă și ONG-uri, și anti feministă, influențați de teoria dependenței. Toate tâmpenile…

Dar politichia?…Cei care sunt dezgustați de politica românească să meargă puțin acolo…O să vadă ca există situații mult mai rele și mai periculoase,  că nesimțirea, aroganta și cupiditatea au alte unități de măsura…Această țară chiar a avut o democrație autentică, generată de socialiștii idealiști de la Oxford,  ca primul lor ministru independent, Bandaranaike…dar cum legitatea istorica o arată, nimic nu este mai periculos decât un idealist naiv care are putere. Impușcat de un calugar budhist, a lăsat un sistem fragil pradă nevestei lui…care, ajutată de chinezi a facut din țara asta un dezastru. Inlocuită democratic de un ultraliberal, apoi de socialiști acum țara a devenit moșia unei familii de oportuniști fară scrupule, fratii Rajapashka. Unu-i președinte și ministru de finanțe, altu-i șefu’ armatei, altu’ președintele Parlamentului, altul la economie. Ca să nu se zică ca ei dețin tot guvernul au mai facut înca 72 de poziții de miniștrii[3], din care au dat cu generozitate prietenilor politici și chiar opozitiei: Ce vrei? Iți dau Ministerul Gradinițelor , sau vrei al culturilor de păstîrnac?  Astea ar fi fleacuri dacă s-ar păstra măcar un simulacru de echilibru al puterilor, dar nu au această șansă…Când un judecator (suprem, de altfel) s-a crezut independent a aflat rapid ca este de fapt o infractoare de drept comun, iar altul care a ezitat să confirme sentința a fost batut la el în casă…
Beizadelele fii de ministrii au imunitate …de familie. Când un ofițer încearcă să aresteze asemena ipochimen pentru trafic de droguri, este batut, apoi arestat  și condamnat pentru abuz de serviciu…etc…grețos…Hai sa trecem la altceva…


Cum este mancarea? Delicioasă, spun unii. Prea picantă să poți să o apreciezi spun alții. Omul de rând manâncă un munte de orez asezonat cu sambol, un  condiment preparat din nuca de cocos, pește uscat, ardei iute și alte ingrediente. Dacă are bani adaugă un curry ( mâncare cu sos) de pui sau pește sau de legume. Se bea arrack, un rachiu tare de palmier. Si se bea destul de mult. Pentru cine nu are gura și stomacul tăbăcite mâncarea, așa cum o servesc ei,  este imposibilă. Liquid fire!! Până și desertul este așa de condimentat cu ghimbir că este dificil de mâncat. Când am ajuns în Sri Lanka prima oară ne-am întîlnit  cu consulul, un om tare de treabă, care mi-a spus ca avem o comunitate româneasca de 9 persoane…Din care doi la pârnaie pentru delicte de bancomate. Când i-a vizitat și s-a interesat de situația lor a aflat că principala nemulțumire era că mâncarea era prea picantă…Sună amuzant dar nu este!

Definitoriu pentru Sri Lanka este religia, în special religia budhistă. Ea reglementează viața țării…ziua lunii pline, Poya Day este sărbătoare, zi liberă, nu se consuma și nu se vinde carne sau alcool…Fiecare familie mai înstărită este onorată pe rând să hrăneasca calugării de la templul local și să-l întrețină…Templele dețin în principiu și cea mai mare parte a terenurilor agricole pe care le lasă oamenilor să le lucreze… Templele sunt și centre de educație, de protecție socială. Tineri care nu au bani și vor să studieze pe gratis pot să devină călugări pe perioada studiilor si atunci totul este acoperit de templu. Poti să ieși din călugărie fară consecințe negative sau reproșuri. In principiu servești cât simți tu nevoia. Budhismul însăși este în esență un set de recomandări de viață pentru self improvement ,    pentru a trece mai senin prin viață. Fără a intra în detalii, budismul cere sa faci fapte bune, sa-ti servești aproapele, sa fii tolerant, etc…Un aspect inedit al “facerii de bine”  sunt vacile străzii. Budhiști care simt nevoia să salveze o viață se duc la măcelării și cumpără vaci care trebuiesc sacrificate, apoi le dau drumul prin oraș…unde hălăduiesc libere pascînd iarba de prin parcuri. Suna ca o religie ideală, nu?

Insă cineva ar trebui să le aducă aminte de asta și călugărilor budhiști din Sri Lanka, mai ales celor din asociatia Bodu Bala. In rasele lor portocalii ei dau foc la biserici creștine și la moschei, bat credincioșii altor religii și chiar pe călugării lor care se opun la aceste excese.  Guvernul nu numai ca-i tolerează dar îi folosește ca o forță de presiune, un fel de “mineri” . Iar excesele continuă, uneori atingând ridicolul și facînd titlurile cotidienelor internaționale, așa cum s-a întâmplat recent când o femeie britanică, o budhistă convinsă a fost arestată la aeroport de un polițist taliban budhist, băgată la pârnie cu curvele, judecată în urgență și expulzată pentru că… avea tatuat un Budha pe braț. Și pentru ca contrastul să fie  total, Ministerul Turismului i-a oferit un upgrade la business class și a re-inivitat-o în Sri –Lanka cu camasă cu mâneci lungi… 


Daca e să ne întrebi acum pe noi, familia Petrescu, ce ne-a deranjat cel mai tare…O să spunem clima și traficul. Pentru ca altele sunt ocazionale, le mai suportam, ne mai învățăm cu ele…Insă cu umiditatea oprimanta nu ne-am obișnuit niciodata iar traficul merită un capitol aparte ( aflu ca o scritoare germana de origine  Sinhala a scris acum o carte despre asta). Traficul în Sri Lanka este compus de soferi care au o paradigmă total diferită de cele comune în alte parți ale lumii. Din această cauză de exemplu, nu există semne care să determine prioritatea…Stiu un singur semn de STOP, lângă Marele Stat Major. Prioritatea este în principiu de dreapta, dar ei fiind socialiști, când stânga este mai puternică, are prioritate! Deci, cine are coaie sau gabarit trece. Iar dacă ceva… o taiere, o cursă pe contrasens, o nebunie se poate face, ea se va face și e dreptul lui sa o faca! Clar?! Iar daca te superi esti un bou care se enerveaza inutil. Pentru ca așa e aici!  Singurul loc mai rau din toată experiența mea este Lagos, în Nigeria. Aici în Sri Lanka îți taie fata și îți zâmbește. Acolo, daca te superi scoate ăla pistolul.  Ne-a mai deranjat că am trăit într-o colivie de aur…Am avut o casă superbă, cu o gradină mare, frumoasă, cu piscină…dar nu puteam sa ne “plimbăm prin cartier” ceva ce noi facem întotdeauna, este aproape un ritual, să respirăm, să ne cunoaștem comunitatea…A te plimba dincolo de cei cîțiva metrii din jurul casei însemna să intrii într-un purgatoriu de praf, claxoane neîntrerupte, gaze de eșapament puturoase, tuck-tuck-uri agresive.  Prima noastră tentativă și ultima, a fost de o naivitate înduioșătoare. Am ieșit să facem o “plimbare” să ne cunoaștem cartierul.  A durat zece minute dupa care am batut în retragere, realizând ridicolul situației. Acolo nimeni nu se “plimbă”, acolo se merge cu treabă!

Au fost câteva lucruri care mi-au plăcut și m-au fermecat în Sri Lanka, fără rezerve! Scufundările, de exemplu. Sunt un scubadiver pasionat și am facut în jur de o sută de scufundări  și am avut niște momente extrordinare.







Mi-au placut mult, foarte mult, rezervațiile. Mai putin cea mai mare și mai vizitată, Yala , cât  mi-a placut Wilpattu, o rezervație mare dar mai puțin vizitata! Mi-a plăcut mult școala copilului meu care s-a dezvoltat super mishto în acești ani.  Este remarcabilă îngrijirea medicala! Sri Lanka este și o destianție de turism medical. Un RMN sau un examen medical integral costa o fracție din ce-i în alte țări, se fac imediat și cu medici competenți. Mai ușor cu operațiile dar examinarile! Super.

Recomand Sri Lanka? Da, din toată inima! Pentru o vacanță este o destianție ideala! Să stai acolo mai mult, să lucrezi și să te stabilesti un timp…Cum să-ți spun…unii o fac. Dacă îți mai place Sri Lanka după drumul de la aeroport în centru…



[1] Scuzați barbarismul. Expați vine de la expatriates – straini care locuiesc intr-o altă țară, îndeobște occidentali în țări subdezvoltate...
[2] Anuradhapura este capitala antică a Sri Lanka. Orașul figura pe harta lui Ptolemeu si era un centru religios și politic foarte important în antichitate
[3] Sri – Lanka are cel mai mare cabinet din lume, peste 70 de membrii.