Lunuganga - Geoffrey Bawa' s Retreat

Living in Sri Lanka you come sooner or later upon the work of Geoffrey Bawa, the leading architect of modern Sri Lanka and the founder of a school. You cannot escape it. Like all great art, it grabs you and pushes your nose against it, it makes you stop and stare, it makes you wonder, you realize that THIS is not just a functional artifact, its a piece of ART - of special art, of NATURAL art...It hits you it if you go shopping, or having a coffee, or even visiting temples... and you see a tree, or flowing water, or clear sky and chirping birds where... they shouldn't be according to our paradigm but at the same time they seem so natural...You have this sense that the building has grown around the NATURE respectfully. Surrounding it to protect it, not to conquer it...and that you are invited to a more natural lifestyle so different from our customary concrete and glass universe.  

Intrigued by his work I visited his Colombo house and then, recently, Lunuganga, his country property, which was initially a rubber tree plantation on the shore of the Bentota lagoon. Both are maintained by a Trust and visiting is allowed and even living there, under certain circumstances.  Getting to Lunuganga has been very frustrating. There are no detailed directions on-line, no road signs, no Google maps, no maps... After three or four wrong or missed turns, after driving over unlikely, narrow and winding dirt tracks, one arrives in front of a forged iron gate crowned by a an old, weathered bronze bell. Not a sign that you are in the right spot. Is this it? Or is it a temple? Nobody in sight...I pull the bell cord more out of frustration than as a "civilized communication". And actually, this is IT... I remonstrate with the manager about the difficulties I met coming there: ' It's on purpose - that's the way Mr. Bawa wanted it...He treasured his privacy...And we think you'll appreciate it more if you really work to get here..." Unsaid is the fact they don't want the people who aren't willing to make the effort to get there.

To describe Lunuganga in pictures you have to be a great photographer or painter and I am neither...Suffice to say that visiting Lunuganga you have a feeling of peace and calm and timelessness coming over you. It comes from the fact that wherever you turn your eyes you are met by a soulful vista. One one side there may be a pond with water lilies...   a stone bench and a graceful arch of forged iron and a weathered bell inviting you to repose and enjoying a tea that is just a bell pull away... A walk through the English/Oriental park with stone or bronze statues, testimonies of Bawa's eclectic but tasteful choices in art, all in a subtle relationship with their environment: A Roman Emperor with a real ivy crown, David against the clear sky... A lifelike stone panther is jealously guarding the stone jetty which seems a continuation of the lake...  And on to a magnificent but gentle panorama that leads your eyes a mile away to repose on a white Buddhist temple...

We admire a couple which has chosen this place for their wedding, a quiet affair with a few friends and a glass of cold champagne. We don't intrude into their privacy...but we make a reservation for two years from now, for our ten year anniversary...It is received as an usual request which I understand it is actually. They have reservations three - four years in advance for certain events.

For my friends planning to visit Sri Lanka, a Bawa tour is a must and you don't have to go much out of your way... http://www.geoffreybawa.com

Wedding at Lunuganga

The house

Leopard at rest

Geoffrey Bawa

The breakfast table

Buddha Tree flower

Ce am învațat despre slăbit?

Ce am învățat despre slabit?

1. Că este foarte greu și atunci nu este o experiență pe care trebuie să o repeți: la fel ca la fumat,  ideea de bază trebuie sa fie că pe viitor să nu te mai îngrași și să mai treci prin astfel de greutăți. " Este ultima oara că slăbesc!"  este deviza mea. Ideal este să nu te îngrași așa cum ideal este să nu fumezi...

 2. Că trebuie să ai o motivație puternică, și să ți-o repeți din când în când. Eu, la 53 de ani, am o fetiță de 7 ani pe care va trebui să o sprijin și deci să muncesc până la o vârstă avansată; îmi place ce muncesc și vreau sa fiu activ și să muncesc cât mai mult; îmi plac sporturile de outdoors: vânătoare, pescuit, drumeție montană, scuba diving; și sportul indoor (ăla cu ușa închisă);  urasc ideea de a ajunge la bătrânețe ca tatăl meu, o legumă care să-i extenueze pe toți din jur. Pentru ca toate acestea să se realizeze, trebuie să am o greutate normală, indiferent cât  de bună este inima mea acum.

3. Că trebuie să înțelegi ce se întîmplă în corpul tău. De ce te-ai îngrășat, care este relația între celulele de grăsime, rezistența la insulină, trigliceride, glucoza și  acizii grași, și ceea ce bagi în tine. Atunci, când "calci pe bec" cel putin știi exact care este costul și ce trebuie sa faci ca să repari ce-ai stricat. Adoptarea unei "retete de slabit 10 kg  in 10 zile" din revistele de femei este cea mai criminală tâmpenie.

4. Că trebuie să înțelegi ce se întâmplă în mintea ta: Schimbarea comportamentală se petrece în faze (5), de la pre-contemplare la menținere asa cum au demonstrat Prochaska si Di Clementi. Mai mult,  schimbarea nu este liniară ci în spirală, iar regresele, căderile la o fază anterioară sunt mai curând regula decit exceptia. 3- 5 regresări sunt normale deci nu trebuie sa ne descurajam daca eșuam, ci să reluam, întariți de experiența acumulată...

 5. Că slabitul este un proiect pe termen lung, de fapt, nedefinit. Cam ca lasatul de fumat...te lasi de dulciuri...și în timp dispar și "craving-urile". 

 6. "Caderea in pacat" este inevitabila și trebuie internalizată, acceptată, prevazută psihologic și un plan de redresare de rezerva  ("contingency plan" ) trebuie elaborat! Daca nu faci așa, prima cădere în păcat va fi considerat un eșec al întregii inițiative și vei regresa la etapa precedentă în spirala schimbării comportamentale...Aplicând planul, we are back in business.

 7. Regimul de mâncare pe care îl adopți pe termen lung trebuie sa fie congruent cu regimul de viață și cu constringerile existente... Aici intervine partea de imaginație și organizare. Dacă poți sa-l faci distractiv, cu atât mai bine...

 8. Trebuie sa mancam concentrați la ce facem...mindful eating... să încercăm să percem gustul și parcursul fiecărei îmbucături. Atunci corpul nostru ne va spune el singur când să ne oprim, ce să mai mâncăm. Insă trebuie sa fim pe receptie și pe aceiași undă cu el ca să-l auzim.  Asta e cel mai greu... și este o chestie de exercitiu, de concentrare. Si el o sa înceapă să-ți spună si alte lucruri: când și câtă mișcare să faci, etc. Eu abia am inceput să-l mai aud.

Cam asa am slabit eu dar nu o sa ma tin asa mult. trebuie sa aplatizez curba.

 

Low Cost Diving Trip to Trincomalee

Low cost diving trip to Trincomalee

I love to dive...This year I had only one dive this summer in Unawatuna on the south-west coast of Sri Lanka, during the monsoon. A very unsatisfactory experience with high waves and strong underwater surges, 5 feet visibility... Yuk!  With a few free days left and a hunger for the deep I decide on a diving trip on the east coast, at Trincomalee, sheltered from the monsoon, and one of the "pearls" of South Asia. And because the family holyday trip had made a serious dent in the "entertainment and other" budget envelope I decide to do it "low cost".

Somebody mentions that travelling to Kandy by rail first class is quite OK so I decide then to go by train. I make my reservations ten days in advance, the earliest possible. It is full season now on the east coast and I expect a crowd. I find out I will do the 300 km to Trinco overnight, in a 9 hour trip, but I WILL have a coach and berth and I can sleep!! What a joy! Lucky boy! The cost is very low, less than the taxi fare to the railway station... I cannot get a return ticket. No way! Reservations only in Trinco, in person.  I book a room at a hotel that has a promotion through an on-line agency... It's the Shahira Hotel. Remember it: 'SHAHIRA'. I also book a diving package with a dive center about 3km down the beach from the Shahira. It will be just the right morning walk before the dive.

So I arrive late evening at the Fort railway station - ugly, dirty, busy, many uniforms...the train pulls-up 20 minutes before departure and I just cannot believe this. A large digit 1 is painted on something that looks like a 19th century wagon with very small barred windows similar to what they used on convict wagons for prisoners in communist Romania. I have a clear conscience so I get in. And I am shocked. Not by the accumulated dirt because by now I am used to that. But the compartment looks like a grade 7 school project...plywood sheets fastened with screws, unevenly cut. Everything painted in a dirty green color reminescent of  public toilets of a past time and place...The visual is strengthened by the olfactory as I feel the smell of  stale piss coming from the "private" toilet. There is no water to flush it, of course.

"Well, this is it boys...just tighten it, shut off your smell and bear it!"  I let myself fall on the berth and my backside, otherwise well padded, protests! Between the board and it there is only something like a folded blanket and a well used but clean sheet. At least... "Let's be thankful for small mercies!" In my time I have slept in much worse conditions, on the ground in huts in the mountains, etc.  Still, the really bad part was about to begin at 9.00 pm and it lasted until 6.00 am next day... It started like in the movies with an extraordinary concerto: SCÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎRRRRrrrrrțzțzȚzȚzȚzȚzȚz!  Bang! Hiiiiii!! SCÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎRRRRrrrrrțțȚȚȚȚȚ! was the prelude by the school project superstructure! Then entered the bogies: ZDRANG! ZDRANG! ZDRANG! from time to time there was coupling solo: GLONC! GLONC! GLONC! And from time to time something was making a DUM! DUM! DUM! But I am a Stoic. I also shut off my hearing and I immerse myself in my book. All smells, colors and noises fade in the background. I will not let them in the universe I make up for myself reading. And then, perversely, the first class coach strikes! I am boldly thrown up and against the side and from there I ricochet outwards. I do a tactical withdrawal and I bunch myself but the malicious spirit of the train cannot be fooled so easily: my head hits the upper berth with a sound BANG, adding to the noise...  I won't bore you with the rest...Suffice to say that finally, exhausted, I felt asleep. I know that for sure because I was brutally awakened when I was thrown out of the berth.

Arrived in Trinco I say hi to a couple of tourists debarking from second class, where I see some padded benches: 'How was it?'' Not too bad...Rather long though!' I run to the station-master to get return tickets second class. Can't be done. Only from 8.00 am to 12.00 am and only in person...

I arrive at the Shahira, Nilavelli Beach, a small hotel surrounded by rural Lanka: adobe huts with asbestos roofs, cows, fields of onions and rice, small sandy lanes... maybe , toute proportion garde, like what sea side villages which today are resorts in Spain Languedoc or Midi looked a century ago without the bohemian atmosphere. However I am met with real hospitality and warmth when I get there: 'Your room will be ready in 20 minutes, sir. You can have a coffee in the garden in the sea breeze...Do you want breakfast, sir?'  I think that maybe last night must have left some traces on my face... The room is not great but reasonably clean for the region but at 60 USD a night in SL you cannot expect much more. Shahira proves to be a welcoming place but with some serious problems...No AC, and the fan cannot be turned down. So you either sleep in a real jet stream or you bake and sweat. In the afternoon there is no power so even if you can stand the fan ...no joy. But the worst feature is something they cannot be blamed for, I suppose. Each morning at 6.00 am a shrill, penetrating voice starts hindu chants relayed by megaphones which seem glued to my window ( which has no glass panes, obviously). The noise overwhelms even Vivaldi through my earphones.

I set out for the Dive Center but I only take a few steps on the beach and I am abruptly stopped by a sentry and a series of warning signs: this is a military installation of the SL Navy. And yes, I can see a few radio masts somewhere in the distance. Another sign on the road,  says it more candidly: it's actually the navy's resort and bungalows,   about one mile of the best beach in SL. No morning walks...

Of course there are many other hotels in Trincomalee and in Nilavelli. The small cheap ones are all Shahira-like the others all start at at least 250 USD/day. The beaches are OK. Nothing spectacular...but OK. The diving is nice, too. The dive centers' management could be improved but the nature has been generous, even if not spectacular. But there are some nice coral reefs, fauna, a wreck or two... Diving here is no Red Seas or Maldives but for a recreational diver like me it's a nice trip and I don't cry over spilt milk (or money) because there was little of that...

I visit Trincomalee and I am deeply disappointed: the old Fort looks better from a distance than from inside where it's just a short street with cheap kitsch plastic flowers  or local foods covered by flies and a hindu temple which may have religious significance but little artistic value...at least for me. The harbor is pitiful: one empty jetty and 40 bored policemen. And this is it. The town is small and dirty, it looks desolate and seemingly poor... a junk. And I am told it's more energetic and better than before the tsunami.

I can't help reflecting on the strategy of this country which focuses its budget revenue on tourism. To achieve this the Government has set very high mandatory limits on luxury hotel accommodation all over the country. Most of the tourists I actually see are young backpackers looking for hostels or cheap guest houses. Not much income revenue from these guys...The decision makers seem to be totally opaque to the infrastructure needs of the tourism industry as well as to the training and qualification rating of the staff. Neither do they focus on the need for urban planning and policies to get rid of the dirt and ugliness and attract turists.  I keep thinking that killing off the competition between the hotels catering for the rich may just as well kill the proverbial goose. The comparisons I hear between Sri Lanka and Malaysia or Vietnam are unfavorable to the first. The Government should wake-up while it's not too late. A compromised brand is difficult to revive.

Epilogue

I came back also by first class but in a different, marginally better wagon. But I am saddened by the news that a ship that has laid arrested at anchor for four years off the tourist resort of Panadura has sunk at anchor with 200 tons of oil in her bunkers because of the incompetence or disregard of the bureaucracy.

Excursie "Low Budget" la Trincomalee

Excursie "Low Budget" la Trincomalee.

Imi place să fac diving. Adică scufundari autonome dar e mai simplu "diving" asa că mă fac vinovat de barbarism cu bună știință. Pâna acum, vara asta am avut doar o singură experiență destul de neplacută pe coasta de vest a Sri Lanka, bătută acum de muson.  Fără vizibilitate, curenți, valuri mari, yuk! Așa că, acum ca aveam cîteva zile mai libere m-am hotărât să mă duc pe coasta de est, la Trincomalee, zonă ferită de efectele musonului și zice-se "perla" Asiei de Sud.  Și pentru că deja concediul familial cam mâncase  plicul de "distracții si altele" mă hotărăsc la o excursie  "low budget" .

Aud că trenul clasa I pe CFLanka este chiar foarte bine: OkK- merg cu trenul. Rezerv locul cu zece zile înainte și aflu ca o sa merg noaptea, e singurul tren direct, și ferice de mine, o să am cușetă!! Un adevărat lux!! Ce norocos sunt! Pretul e ridicol de mic, mă costa mai mult taxi-ul până la gară. Cu ocazia asta mai prind de fapt și încă o zi de scufundări. Nu se pot face rezervari si de întoarcere...NUUU! Doar in Trinco! Și numai în persoană! Imi aleg hotelul de pe net, de pe Tripadvisor care arata trei posibilități din care doua super scumpe și nu au locuri, e plin sezon...Așa am ajuns la Shahira...Repet, luați aminte: SHAHIRA...Imi fac booking la un Centru de Diving la 3 km de hotel pe plaja...excelenta plimbare înainte de dive.

Și ajung la gară - urâtă, nashpa, gri, murdară...polițiști mulți...trage trenul. Nu se poate...cifra 1, scrisă mare este pe ceva gen "bou vagon" cu gemulețe cu gratii cum sunt alea de transportă deținuți. Intru, că sunt cu conștiința curată. Șoc: nu de murdărie că asta mai mult sau mai puțin nu te mai surprinde aici. Dar compartimenul pare făcut ce copii de clasa a VII a la ora de atelier: totul pare a fi din placaj (care nici macar nu e tăiat drept si nu se imbina ci se petrece, fixat cu holsuruburi, și vopsit în culorea aia verde bolnavă în care se vopseau WC-urile publice mai demult. Un miros de pipi statut care provine din veceul cușetei, adauga olfactivul la vizual. Apa nu curge, of course! "Asta e Mițule! (I.L. Caragiale) Strîngem din dinți și din nări și suportăm!" Mă trîntesc pe cușetă și posteriorul meu, de altfel bine echipat, protestează: între el și scîndură nu e decît o pătură mai groasă și un cearșaf, uzat dar curat..."Bucuroși le-om duce toate..."  (M. Eminescu). Dragii moșului, asta nu-i nimic (I. Creangă) ...Am dormit eu și la stână, pe jos. Grozăvia a început la ora 21.00 când a plecat trenul și a durat pînă la 06.20 cind am ajns la Trinco. Mai întăi un concert extraordinar de zgomote : SCÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎRRRRrrrrrțțȚȚȚȚȚ! Bang! Hiiiiii!! SCÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎRRRRrrrrrțțȚȚȚȚȚ!  Făcea suprastructura de traforaj . ZDRANG! ZDRANG! ZDRANG! Făceau Boghiurile . GLONC! GLONC! GLONC! Facea cuplajul. DUM! DUM! DUM! Facea ceva, mai stie dracu' !(vorbă din folclorul popular). Insă eu sunt un Stoic - îmi deschid cu calm cartea și mă afund în lectură, decis să nu las nimic să pătrund în universul care mi-l creez citind. Mirosuri, mizerie, zgomote, toate devin un fundal care se estompează în acțiunea cărții. Și atunci, cu o perversitate totală, Vagonul de clasa I mă aruncă în sus, apoi în peretele cușetei de unde ricoșez aprope pe jos! Mă regrupez în defensivă dar vagonul este mai experimentat...Cum las garda jos,  mă repede cu capul pe perete! Si așa mai departe pînă dimineața...Nu vă mai plictisesc...Ajunge doar sa zic ca la un moment dat, epuizat total, am adormit. Cu siguranță. Pentru că m-am trezit aruncat jos...

La Trinco, în gară  dau binețe la doi turiști care coboara din clasa a doua, unde se văd niste scaune capitonate. Cum a fost? "Not too bad...A bit long, though!" Mă reped să-mi iau bilet de întoarcere la clasa a doua. Nu se poate. Casa de bilete se deschide la 8.00...

Ajung la Shahira,  Nilvelli Beach, un hotelaș mic inconjurat de Sri Lanka rurală: case de chirpici si acoperișuri de azbest, câmpuri de ceapa verde sau orez, vaci, ulițe înguste nisipoase. Un 2 Mai de acum 60 de ani fără atmosfera boemă  ...Sunt înconjurat însă de atentie, mi se pregateste imediat o camera, o cafea să o beau în grădină la briză, mic dejun in 20 minute Sir, ce doriți? ... Nici la mama nu-s primit așa... Probabil ca noaptea trecută a lasat urme vizibile. Nu e grozavă camera, dar la banii ăștia, 60 dolari pe noapte...Shahira se dovedește a fi un loc primitor dar altfel...Nu are aer condiționat, ventilatorul e asa  de puternic ca nu poți să dormi cu el. După amiază nu e curent, iar caldura e așa mare că nu poți sta în camera să te odihnești după scufundări...nici afară nu-i mult  mai bine. Dar cel mai îngrozitor este faptul că în fiecare dimineața, la ora 6.00 trecute fix, un templu hindus din apropiere își începe litania de dimineață. O voce de copil stridentă, pătrunzătoare care mă ajunge și dincolo de căștile și Vivaldi pus tare!! Futa-l doi domni din Cluj!! (D. Atanase, biolog din Timisoara)

Mai sunt hoteluri în Nilavelli Beach și în Trincomalee. Cele mici sunt variante ale Shahirei, cele mai mari sunt de la 250 de dolari/zi camera.  Plajele...doua...sunt O.K. Doar OK, nimic spectaculos. Diving-ul este OK. Zone de corali active, frumoase, e ceva fauna...OK. Nu e spectaculos cum e in Marea Roșie sau Maldive, dar pentru un diver, merită excursia, nu plâng după bani pentru că sunt puțini.

Ma duc să vizitez Trincomalee: deziluzie totala. Vechiul Fort este plin de kitsch-uri ieftine, accesul este doar pe o mica strada care duce la un templu care nu are nimic special în el daca nu esti hindus. Portul este o dana la care nu este nici un vas...Orașul este murdar, sărăcacios... un jeg. Și mi se spune ca este mai bine acum decit inaine de tsunami...

Reflectez la politica acestei țari care își concentrează speranțele pentru bugetul ei pe turism...Pentru a realiza asta, politica este de a fixa preturi minimale extrem de ridicate la hotelurile "de lux".  Așa ca majoritatea turiștilor care-i vad sunt backpackeri - tineri care cauta un loc ieftin, de tip hostel sau pensiuni modeste. Guvernanții sunt total opaci la nevoile de infrastructura, la nevoile de politici pentru pregatirea personalului în turism (care dincolo de amabilitatea nativa, culturala,  este sub orice critica!). Nici o politica de urbanism care să faca locurile astea mai atractive, mai estetice... Mă gîndesc că omorînd competiția între hotelurile ce țintesc turiștii bogați, guvernul s-ar putea să omoare proverbiala gâscă (Nu mai știu cine a scris povestea). Comparațiile care le aud între Sri Lanka și Malaiezia sau Vietnam sunt defavorabile primeia. Guvernul asta ar trebui sa se trezească pâna nu e prea tîrziu. Un brand odata discreditat e terminat ( C. Saatchi).

Epilog

Intoarcerea a fost tot la clasa 1, dar în condiții ceva mai bune. Insa citesc cu oroare cum, în fata unei statiuni turistice, Panadura,  un vapor care sta arestat de 4 ani  se scufundă la ancoră, cu 200 tone de păcură în el, din cauza  nepăsarii sau incapacității oficialităților.

P.S. Ați vazut, nu am plagiat!!